Cheltuielile pentru tratarea diabetului în România au atins pragul de peste 3,3 miliarde de lei, conform datelor prezentate de Larisa Mezinu-Bălan. Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) a semnalat o creștere masivă a costurilor, care au înregistrat o majorare de 59% în ultimii cinci ani. Această evoluție financiară are loc într-un context în care numărul de persoane monitorizate prin programele naționale rămâne la un nivel ridicat de activitate.
Conform declarațiilor oficialului, numărul pacienților înscriși în Programul Național de Diabet a ajuns la peste 1,3 milioane de persoane. Larisa Mezinu-Bălan a observat că, deși numărul de pacienți tratați între anii 2021 și 2025 pare a fi unul stabil, costurile aferente acestor tratamente cresc semnificativ în fiecare an. Din totalul de 1,8 milioane de persoane înrolate în cele 17 programe naționale gestionate, aproximativ 1,4 milioane sunt pacienți care fac parte din Programul Național de Diabet.
Analiza cifrelor oferite de CNAS indică faptul că trei din patru pacienți incluși în programele curative gestionate de instituție suferă de diabet. Larisa Mezinu-Bălan a subliniat importanța abordării problemei prin prevenție, menționând că obezitatea reprezintă unul dintre principalii factori de risc modificabili pentru diabetul de tip 2. Președintele CNAS susține că investițiile în prevenție ar putea reduce semnificativ cheltuielile pe care sistemul de sănătate trebuie să le suporte ulterior.
Pe lângă gestionarea costurilor, CNAS pregătește un nou mecanism de finanțare pentru pacienții care utilizează pompele de insulină. Instituția intenționează ca consumabilele necesare acestor dispozitive să fie finanțate prin intermediul farmaciilor cu circuit deschis. Această măsură este gândită special pentru a reduce povara financiară resimțită de pacienți, o problemă care a fost semnalată în repetate rânduri către instituția care administrează asigurările de sănătate în România.
Deși obezitatea apare rar ca diagnostic direct în evidențele CNAS, instituția decontează numeroase investigații, tratamente și servicii de spitalizare care sunt asociate acestei afecțiuni. Larisa Mezinu-Bălan a propus o schimbare de paradigmă, sugerând că sistemul de sănătate ar trebui să pună un accent mai mare pe prevenție prin implicarea medicilor de familie. Intervențiile tardive sunt considerate ineficiente, deoarece generează costuri mult mai ridicate pentru tratarea bolilor care apar ca urmare a obezității.
Gestionarea bolilor cronice precum diabetul și obezitatea necesită o monitorizare constantă a bugetelor de sănătate, deoarece costurile medicale tind să crească odată cu numărul de complicații. În cadrul sistemului de asigurări de sănătate, eficiența programelor naționale depinde direct de capacitatea de a preveni evoluția afecțiunilor către stadii care necesită spitalizări costisitoare sau tratamente complexe de lungă durată.