Un nou studiu publicat miercuri în revista Nature relevă faptul că doar între 25% și 33% dintre persoanele diagnosticate în prezent cu obezitate ar trebui considerate ca având o stare de sănătate precară. Această cercetare vine ca un argument pentru reformarea modului în care este diagnosticată această afecțiune, susținând necesitatea unor criterii mai complexe de evaluare medicală.
Propunerea vizează extinderea criteriilor de diagnosticare dincolo de simplul indice de masă corporală (IMC), care se calculează doar pe baza greutății și înălțimii. Experții și organizațiile medicale propun includerea nivelului de grăsime corporală și a stării generale de sănătate în procesul de evaluare. Această schimbare ar putea influența semnificativ ratele de diagnosticare, prevalența bolii și modul în care este administrat tratamentul pentru această afecțiune.
Autorul principal al studiului, Francesco Rubino, profesor de chirurgie metabolică și bariatrică la King’s College London, subliniază că imprecizia măsurătorilor bazate pe IMC este un fapt binecunoscut. El a precizat că, deși această limitare este cunoscută, până acum nu s-a dispus de un sistem mai bun. Noul cadru de evaluare propune o caracterizare clinică relevantă, care să servească drept fundament pentru îngrijirea pacienților și pentru elaborarea politicilor de sănătate.
Cercetarea a analizat date de la aproape 850.000 de adulți din China, Marea Britanie, SUA și Spania. Rezultatele arată că, prin noul model, 1% până la 3% dintre persoanele clasificate drept obeze exclusiv pe baza IMC-ului nu ar mai fi încadrate în această categorie. În schimb, alte 5% până la 9% persoane, cum ar fi cele cu un procent ridicat de grăsime corporală, ar primi acest diagnostic.
Noul model propune clasificarea în două stadii: obezitatea preclinic, când afecțiunea reprezintă un factor de risc, și obezitatea clinic, când aceasta cauzează deja probleme de sănătate. Obezitatea clinic este considerată o afecțiune activă ce necesită, de regulă, un tratament mai urgent. Pentru stabilirea diagnosticului, se propune măsurarea grăsimii corporale, inclusiv prin evaluarea circumferinței taliei, și verificarea existenței unor disfuncții organice precum problemele hepatice sau cardiace.
La nivel global, Organizația Mondială a Sănătății estimează că obezitatea afectează peste un miliard de oameni. Această afecțiune poate constitui un factor de risc major pentru diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, afecțiunile renale sau hepatice, precum și pentru diverse tipuri de cancer. Schimbarea metodelor de diagnosticare este considerată esențială pentru gestionarea corectă a acestor riscuri de sănătate la nivelul populației.