Un nou studiu medical propune o reformă majoră în modul în care este diagnosticată obezitatea, trecând de la utilizarea simplului indice de masă corporală la un sistem complex. Cercetarea vizează includerea nivelului de grăsime corporală și a stării generale de sănătate în procesul de evaluare medicală. Această schimbare ar putea influența direct ratele de diagnosticare și modul în care este administrat tratamentul pentru această afecțiune la nivel global.
Analiza a fost realizată pe un eșantion de aproape 850.000 de adulți din China, Marea Britanie, SUA și Spania. Rezultatele arată că, prin aplicarea noului cadru de evaluare, între 1% și 3% dintre persoanele care sunt considerate obeze doar pe baza IMC nu ar mai fi incluse în această categorie. În schimb, alte 5% până la 9% persoane, care au un procent ridicat de grăsime corporală, ar primi acest diagnostic.
Noul model de evaluare propune utilizarea măsurătorilor de grăsime corporală, inclusiv prin evaluarea circumferinței taliei, alături de IMC. Un alt element esențial este verificarea existenței unor disfuncții organice, precum problemele hepatice sau cardiace, înainte de stabilirea diagnosticului final. Acest sistem permite clasificarea afecțiunii în două stadii distincte: obezitate preclinică, când reprezintă un factor de risc, și obezitate clinică, când cauzează deja probleme de sănătate.
Francesco Rubino, autorul principal al cercetării și profesor la King's College London, subliniază că imprecizia măsurătorilor bazate pe IMC este o problemă cunoscută. El explică faptul că noul cadru poate oferi o caracterizare clinică relevantă, servind drept fundament pentru îngrijirea pacienților și pentru elaborarea politicilor de sănătate. Conform studiului, în medie, doar aproximativ 27% dintre persoanele cu obezitate din cele patru țări analizate suferă de obezitate clinică.
În cele patru țări studiate, aproximativ 82% dintre persoane sunt clasificate cu obezitate preclinică, fără a evolua către o formă clinică. Totuși, cercetătorii au observat că ratele de progresie către stadiul clinic sunt mai ridicate în China și Spania. Pentru cei care prezintă disfuncții ale organelor, obezitatea clinică este considerată o afecțiune activă ce necesită, de regulă, un tratament medical mult mai urgent.
Obezitatea este un factor de risc major pentru numeroase afecțiuni grave, inclusiv diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, cancerul și problemele hepatice sau renale. Organizația Mondială a Sănătății estimează că această afecțiune afectează în prezent peste un miliard de oameni la nivel global. Schimbarea metodelor de diagnosticare este considerată esențială pentru a identifica corect persoanele care au nevoie de intervenție medicală imediată.