Sănătatea angajaților devine un factor de competitivitate economică la fel de important ca numărul de persoane disponibile pe piața muncii din România. Într-un context în care numărul de oameni activi scade, capacitatea de a menține forța de muncă în stare bună de sănătate este vitală. Conform datelor INS, în 2025 România avea aproximativ 7,69 milioane de persoane ocupate, însă rata de ocupare pentru intervalul 20-64 de ani este de doar 69%.
Această cifră de 69% reprezintă a doua cea mai mică rată de ocupare din Uniunea Europeană, în raport cu media europeană de 76,1% raportată de Eurostat. Cristian Chirigiu, Corporate Business Development Director MedLife, subliniază că pierderea prematură a unui profesionist cu experiență din cauza sănătății afectează profund companiile. Organizațiile pierd nu doar un angajat, ci și expertiză, relații și ani de investiții în dezvoltarea acestui individ.
Situația demografică indică o scădere continuă a numărului de persoane care pot munci, conform estimărilor INS. Populația României ar putea ajunge la aproximativ 15,6 milioane de locuitori în anul 2080, cu o pondere tot mai mică a celor aflați în vârsta de muncă. Pentru angajatori, acest lucru impune o competiție mult mai dură pentru fiecare resursă umană și necesitatea de a păstra angajații actuali sănătoși și activi.
Problemele de sănătate publică accentuează acest risc, deoarece România are cea mai mare rată a deceselor care ar putea fi evitate prin îngrijire medicală la timp din UE. Raportul OCDE de la sfârșitul lui 2025 arată că multe decese provin din boli tratabile, precum bolile de inimă sau hipertensiunea. În 2023, doar 1% din cheltuielile totale cu sănătatea au fost direcționate către prevenție, lăsând screeningul oncologic în mare parte pe seama inițiativei individuale.
Impactul bolilor netratate asupra mediului de lucru este semnificativ, manifestându-se prin energie scăzută și dificultăți de concentrare. Cristian Chirigiu menționează că cel mai mare cost ascuns pentru angajatori nu este diagnosticul în sine, ci lipsa tratamentului după descoperirea problemei. O ieșire prematură din activitate a angajaților din grupa 55-64 de ani, unde rata de ocupare este de 53,4%, afectează direct economia țării.
Din punct de vedere fiscal, instrumentul principal rămâne plafonul de 400 de euro pe an pentru abonamentele medicale și asigurările voluntare de sănătate. Acest plafon, echivalentul a circa 33 de euro pe lună, se aplică doar angajaților proprii. Există propuneri pentru o actualizare a acestui mecanism, similar cu modelul din Germania, unde angajatorii pot oferi până la 600 de euro pe an scutiți de impozit pentru măsuri de prevenție și promovare a sănătății.