Proiectul legislativ care vizează introducerea uniformelor școlare obligatorii în unitățile de învățământ preuniversitar din România a generat dezbateri intense privind sustenabilitatea financiară. În timp ce inițiatorii propun subvenționarea sau oferirea gratuită a ținuțelor, apar temeri legate de capacitatea bugetelor locale de a acoperi aceste costuri. Reprezentantul părinților, Cătălin Nan, subliniază că această nouă obligație apare într-un moment în care resursele pentru educație au fost deja limitate prin reduceri bugetare semnificative.
Cătălin Nan a semnalat că sistemul de burse a suferit modificări majore față de anul școlar 2024–2025, prin eliminarea burselor de reziliență și restrângerea burselor de merit. Această din ultimul an a redus numărul elevilor beneficiari de la 30% la maximum 15%, o decizie justificată de Ministerul Educației prin constrângeri fiscal-bugetare. În acest context, introducerea uniformelor este privită cu scepticism, deoarece Consiliul Fiscal a constatat că proiectul nu îndeplinește cerințele legale privind fundamentarea cheltuielilor bugetare.
Estimările privind impactul financiar al subvențiilor sunt în prezent de peste un miliard de lei, însă acestea sunt considerate de Cătălin Nan drept estimări politice bazate pe ipoteze. Lipsa unui calcul financiar riguros și a unei metodologii clare de calcul reprezintă o problemă majoră pentru viabilitatea legii. Există incertitudini despre numărul exact de elevi care vor beneficia de gratuitate sau de subvenția de 50%, precum și despre costul de referință al unei uniforme.
O preocupare majoră vizează echitatea dintre localități, având în vedere că anumite unități administrativ-teritoriale nu își pot acoperi nici măcar cheltuielile salariale din venituri proprii. Proiectul sugerează că subvențiile pot fi finanțate din bugetele consiliilor județene, ale CGMB sau ale consiliilor locale, însă lipsa banilor efectivi rămâne o problemă. Se pune astfel problema garantării aceluiași drept pentru copiii din comunele sărace comparativ cu cei din municipiile cu bugete mari.
Deși proiectul invocă reducerea bullyingului și a discriminării prin standardizarea vestimentației, Cătălin Nan susține că uniformele nu rezolvă cauzele complexe ale acestui fenomen. Diferențele sociale pot fi reflectate în continuare prin alte obiecte, precum telefoane, încălțăminte sau ceasuri. În loc de uniforme, se pune accent pe implementarea Strategiei naționale pentru susținerea părinților 2024–2030, care are deja un buget estimat de aproximativ 353 de milioane de lei pentru componentele de susținere parentală.
În prezent, purtarea uniformei nu este obligatorie la nivel național, decizia fiind lăsată la latitudinea fiecărei școli prin regulamente interne. Proiectul propune ca modelele și standardele tehnice să fie stabilite de consiliile de administrație ale unităților de învățământ, în consultare cu asociațiile de părinți. Dacă este adoptată, legea va permite ca fiecare școală să își definească propria ținută, limitând doar elementele suplimentare impuse elevilor, cu excepția ecusonului cu denumirea instituției.