Sorin Costreie a organizat o întâlnire cu foștii miniștri ai Educației și Cercetării care au deținut această funcție după anul 1990. Evenimentul a fost desfășurat în cadrul unei inițiative care urmărește asigurarea continuității politicilor publice și a reformelor din domeniul învățământului. Scopul principal al acestei reuniuni este de a crea un mecanism prin care experiența acumulată de vechii responsabili să fie utilizată în procesul de dezvoltare a sistemului actual.
Conform mesajului publicat de Sorin Costreie pe pagina sa oficială de Facebook, colaborarea dintre foștii și actualii miniștri poate ajuta la menținerea proiectelor care funcționează deja. Totodată, această interacțiune ar putea contribui la îmbunătățirea celor care necesită schimbări, evitând abandonarea reformelor la fiecare schimbare de mandat. Sorin Costreie subliniază că educația reprezintă o construcție pe termen lung, care nu poate fi reconstruită la fiecare mandat politic.
Inițiativa pornește de la necesitatea valorificării experienței acumulate de foștii miniștri, indiferent de apartenența sau afinitățile lor politice. După ce va avea loc o nouă întâlnire cu persoanele care nu au putut participa la prima reuniune, urmează să fie puse bazele unui consiliu consultativ. Acest organism va fi dedicat temelor esențiale din domeniul educației și cercetării, oferind direcții de dezvoltare bazate pe experiența practică a foștilor titulari.
La această reuniune au participat quiteți foști miniștri, printre care Ecaterina Andronescu, Monica Anisie, Ligia Deca, Anton Anton și Cristian Adomniței. Lista participanților include, de asemenea, pe Alexandru Athanasiu, Daniel Breaz, Mihnea Costoiu, Adrian Curaj, Mihai Dimian, Pavel Năstase și Remus Pricopie. Această diversitate de experți este menită să sprijine discuțiile despre direcțiile strategice ale sistemului de educație și cercetare din România.
Proiectul de creare a acestui consiliu consultativ vizează implicarea directă a experților în procesele decizionale ale ministerului. Prin această abordare, se dorește evitarea fragmentării politicilor publice atunci când se schimbă conducerea instituției. Obiectivul final este ca reformele implementate să aibă o durată de viață mai mare, fiind susținute de o bază de experți care au gestionat sistemul de educație în perioade diferite ale istoriei post-1990.
În sistemul de învățământ din România, stabilitatea politicilor publice este adesea influențată de succesiunea mandatelor la nivelul Guvernului. Schimbările frecvente de la nivelul ministerelor pot duce la întreruperea unor programe de modernizare a infrastructurii școlare sau la modificări bruște ale curricula. Un consiliu consultativ ar putea oferi acea stabilitate necesară pentru ca proiectele de cercetare și educație să nu fie afectate de fluctuațiile politice periodice.