Ministrul Educației, Sorin Costreie, a declarat că sistemul de meditații ar trebui supus fiscalizării, însă a subliniat simultan că acest fenomen este un indicator al deficiențelor din învățământul public. Într-o intervenție recentă, oficialul a explicat că volumul mare de pregătire suplimentară desfășurată de elevi în afara orelor de curs evidențiază dificultățile școlii de a asigura nivelul de pregătire necesar tuturor copiilor.
Sorin Costreie a menționat că recurul la meditații este un semnal de alarmă privind starea actuală a educației. El a afirmat că, dacă instituțiile de învățământ ar funcționa conform standardelor așteptate, nevoia de pregătire privată nu ar mai fi atât de prezentă. Ministrul a subliniat că amploarea acestui fenomen demonstrează faptul că școala românească se confruntă cu probleme de ordin structural în procesul de predare.
În cadrul discuțiilor, ministrul a insistat pe necesitatea unei abordări bazate pe educația personalizată, care să fie adaptată ritmului de învățare al fiecărui copil în parte. Sorin Costreie a punctat faptul că elevii nu asimilează informațiile în același mod, existând situații în care unii copii rămân în urmă, în timp ce alții avansează mai rapid. Această diversitate de ritm necesită o reacție mai eficientă din partea sistemului de învățământ.
Rolul școlii publice trebuie să se concentreze pe identificarea și gestionarea nevoilor individuale ale elevilor pentru a reduce dependența de serviciile externe. Sorin Costreie a declarat că „dacă școala era cum trebuie, nu existau meditații”, referindu-se direct la lipsa de adaptare a cursurilor la nivelul de pregătire al fiecărui elev. Obiectivul principal ar fi oferirea unei educații care să țină cont de particularitățile fiecărui copil.
Problema meditațiilor rămâne un subiect de dezbatere în ceea ce privește atât impactul asupra egalității de șanse, cât și necesitatea unui cadru legal clar. Ministrul consideră că masivitatea acestor activități private este o dovadă directă a faptului că sistemul de stat nu reușește să acopere toate lacunele de învățare. Prin urmare, fiscalizarea ar trebui să vină împreună cu o reformă a modului în care școlile gestionează diversitatea elevilor.
În sistemul de învățământ din România, procesul de evaluare și predare este reglementat prin legi specifice care definesc rolul școlii publice. Deși meditațiile sunt o practică extinsă, discuțiile despre fiscalizarea acestora vizează controlul fluxurilor financiare și transparența activităților de pregătire suplimentară. Această temă este strâns legată de capacitatea instituțiilor de stat de a oferi servicii educaționale de calitate pentru toate categoriile de elevi.