Ministrul Educației și Cercetării, Sorin Costreie, a explicat motivul pentru care conducerea ministerului este împărțită între cele două sisteme de învățământ. Oficialul susține că organizarea ministerului, care implică atât învățământul universitar, cât și pe cel preuniversitar, a fost o propunere personală a sa. Această decizie nu a fost impusă prin presiuni politice externe, ci reprezintă o viziune pe care el o susține de mai mulți ani în scopul reformării sistemului de educație din România.
Sorin Costreie a comparat situația cu conceptul de „Radio Erevan”, afirmând că această structură este o cerință directă din partea sa. El a menționat că modelul de a avea două ministere sau un minister cu doi miniștri este o practică întâlnită în alte țări europene unde educația este valorizată. Ministrul a citat exemplul Finlandei, unde acest sistem de management este utilizat, subliniind că în Europa de Est și Centrală acest model nu este încă obișnuit.
Un motiv fundamental invocat de ministru este dorința de a elimina lipsa de încredere dintre reprezentanții celor două sisteme de învățământ. Sorin Costreie a observat că, în trecut, numirea unui ministru provenit din mediul universitar era privită cu suspiciune de către cei din învățământul preuniversitar și invers. Această tensiune între cele două ramuri educaționale a reprezentat constant o problemă de coeziune în gestionarea politicii de educație la nivel național.
Noua structură de conducere, care include ministrul Sorin Costreie și ministrul delegat pentru zona preuniversitară, Sorin Ionescu, vizează reconstrucția relațiilor din interiorul sistemului. Obiectivul este de a readuce încrederea între profesori, elevi și părinți, asigurând o comunicare mai bună. Ministrul consideră că separarea responsabilităților va permite o atenție mai specifică fiecărui segment, facilitând astfel o mai bună colaborare între actorii implicați în procesul de învățare.
Prin această organizare, Sorin Costreie urmărește să creeze un mediu în care relația dintre profesor și părinte să fie mai solidă. El a subliniat importanța ca copilul să aibă încredere în școală și ca profesorii să poată lucra fără barierele create de vechile prejudecăți. Această abordare este prezentată ca o metodă de a moderniza managementul educației prin adoptarea unor standarde europice de funcționare a instituțiilor de stat.
În cadrul sistemului de învățământ din România, gestionarea resurselor și a personalului este reglementată prin legi specifice care definesc rolurile ministeriale. Evoluția structurii de conducere în ministere reflectă adesea încercările de a adapta administrația publică la nevoile actuale ale societății. În perioada recentă, deciziile privind numirile în funcții înalte de conducere au fost subiectul unor discuții intense în spațiul public și în cadrul instituțiilor de stat.