Ministrul Educației și Cercetării, Sorin Costreie, a tras un semnal de alarmă privind amploarea fenomenului meditațiilor în România. Acesta a declarat că numărul mare de elevi care apelează la pregătire suplimentară în afara școlii indică faptul că sistemul de învățământ are probleme serioase de funcționare. Conform oficialului, într-o școală care ar funcționa corespunzător, meditațiile ar trebui să fie doar cazuri izolate, nu o practică extinsă în întreaga țară.
Sorin Costreie a subliniat că, deși activitățile de meditații trebuie fiscalizate în măsura posibilităților, problema principală este de natură educațională. El consideră că un sistem eficient ar trebui să răspundă nevoilor de învățare ale copiilor direct în cadrul orelor de curs. În opinia sa, faptul că elevii caută sprijin în afara instituțiilor de învățământ arată că școala nu reușește să asigure cunoștințele necesare pentru progresul școlar și pentru examene.
Pentru a remedia această situație, ministrul propune implementarea unei abordări bazate pe educația personalizată, adaptată ritmului fiecărui copil. Sorin Costreie a comparat necesitatea acestui model cu medicina personalizată, argumentând că fiecare elev ar trebui să primească ceea ce are nevoie, atunci când are nevoie. Această viziune presupune identificarea timpurie a celor care au nevoie de explicații suplimentare, dar și susținerea elevilor care doresc să atingă performanțe ridicate.
Totuși, oficialul a recunoscut că aplicarea acestui model de sprijin diferențiat este dificilă în contextul claselor cu efective mari de elevi. Într-un mediu cu mulți copii, profesorii au dificultăți în a gestiona ritmurile de învățare diferite, ceea ce poate duce la acumularea unor lacune. Sorin Costreie a menționat că aceste dificultăți ar putea fi rezolvate prin activități remediale desfășurate chiar în cadrul școlii, evitând astfel necesitatea meditațiilor private.
În ceea ce privește corpul didactic, ministrul a menționat că sistemul trebuie să asigure condiții care să permită profesorilor să se concentreze exclusiv pe activitatea didactică. El a declarat că nu există o corelare directă între venitul unui profesor și calitatea actului educațional, dar a subliniat importanța unor condiții de muncă care să îi permită acestora să nu mai fie nevoiți să caute venituri suplimentare prin meditații în privat.
Sistemul de învățământ din România se confruntă cu provocări structurale care afectează modul în care elevii reușesc să parcurgă materia de școală. Deși există propuneri pentru programe de recuperare și intervenții adaptate, eficiența acestora depinde de capacitatea profesorilor de a oferi sprijin individual în cadrul claselor. Această problemă de gestionare a ritmurilor de învățare rămâne un punct critic pentru modernizarea procesului educațional național.