Șerban Copoț a adresat o serie de întrebări critice către profesorii care participă la manifestări în sistemul de învățământ. Artistul a sublieniat lipsa unei susțineri din partea părinților în cadrul acțiunilor de protest, sugerând că axele de discuție sunt prea limitate. Această abordare vine într-un moment în care problemele educației afectează direct atât elevii, cât și familiile acestora.
Șerban Copoț a declarat că nu contestă validitatea revendicărilor cadrelor didactice, dar a observat o lipsă de implicare a părinților în meetingurile de protest. El a sugerat că, dacă discuțiile s-ar concentra și pe dificultățile legate de programa școlară, nu doar pe salarii, ar putea deveni o cauză socială mai largă. Conform artistului, programa actuală reprezintă o sursă de stres atât pentru elevi, cât și pentru familii.
Reacțiile de pe rețelele sociale au fost diverse, existând voci care au contrazis analiza lui Șerban Copoț. Unii utilizatori au argumentat că sindicatele se ocupă strict de condițiile de muncă, precum salariile sau numărul de ore, în timp ce reforma programei este o problemă de alt nivel. Alți comentatori au susținut că profesorii au discutat deja despre dotări și numărul de elevi, dar că aceste subiecte nu ajung la părinți.
În contextul criticilor, s-a menționat că problemele de finanțare sunt semnificative în sistemul de educație din România. Șerban Copoț a subliniat că, deși legea prevede alocarea a 6% din PIB pentru educație, în prezent sunt alocați doar 3,03%. El a criticat modul în care autoritățile gestionează sistemul, menționând că deciziile problematice sunt luate de decenii, indiferent de partidele aflate la guvernare.
Artistul a fost critic de asemenea la adresa ministrului Educației, acuzând autoritățile că nu reformează o programă școlară descrisă ca fiind neadecvată secolului XXI. Șerban Copoț a menționat că părinții plătesc taxe, dar trebuie totodată să depună eforturi suplimentare pentru a asigura educația copiilor. El a refuzat ideea că responsabilitatea pentru rezultatele slabe ale elevilor ar trebui să revină exclusiv familiilor.
Problemele sistemului de învățământ sunt adesea legate de presiunea asupra elevilor, inclusiv de greutatea ghiozdanelor purtate de aceștia. În cadrul dezbaterilor privind educația, se discută constant despre nevoia de investiții în infrastructură și dotări pentru a asigura o calitate a învățării. În plus, reformele legislative, precum cele pentru elevii cu cerințe educaționale speciale, rămân subiecte de interes pentru stabilitatea socială.