Reglementările actuale privind finanțarea burselor doctorale de către Ministerul Educației și Cercetării creează bariere pentru cetățenii români care au studiat în afara țării. Această politică administrativă îi exclude de la oportunități academice pe cei care au obținut diplome de licență sau masterat în alte state europene. Astfel, statutul de cetățean român nu garantează accesul la aceste fonduri publice dacă traseul educațional al individului a fost realizat în străinătate.
Un exemplu concret de excludere este regimul burselor de la Institutul Universitar European de la Florența, o instituție de prestigiu internațional. Conform condițiilor de eligibilitate publicate de EUI, pentru a beneficia de o bursă finanțată de statul român, solicitanții trebuie să fi absolvit cel puțin un ciclu de studii universitare într-o universitate acreditată din România. Această măsură penalizează direct românii care au urmat studii în țări precum Marea Britanie, Franța sau Germania.
Această diferențiere nu se bazează pe criterii de merit, performanță academică sau potențial de cercetare, ci exclusiv pe locația unde au fost obținute diplomele anterioare. Doi candidați cu aceeași cetățenie și rezultate academice similare pot fi tratați diferit doar pe baza țării de absolvire. Cercetătorul Marius Ghincea subliniază că această practică relevă o problemă profundă în modul în care statul înțelege relația dintre cetățenie, educație și apartenența la comunitatea națională.
Situația este critică pentru membrii diasporei și copiii acestora, care s-au născut sau au crescut în alte state europene. Pentru acești cetățeni, înscrierea la o universitate din România nu a fost o opțiune firească, iar actualele reguli le transmit că traiectoria lor educațională diferită este un motiv de excludere. Statul român pare să trateze diaspora ca pe o categorie administrativă periferică, în ciuda discursurilor oficiale despre necesitatea atragerii capitalului uman.
Institutul Universitar European de la Florența ocupă locul 11 la nivel mondial în științele sociale, conform clasamentului Shanghai din 2026. România face parte din această instituție prin intermediul unei convenții internaționale semnate în 2009 și finanțează anual burse pentru cercetătorii români. Conform cadrului adoptat în 2025, statul român are posibilitatea de a finanța șase burse noi, atât pentru studii doctorale, cât și pentru masterat, în fiecare an universitar.
Această problemă de excludere apare într-un context în care România este membră a Uniunii Europene și promovează mobilitatea academică prin programe precum Erasmus. Deși resursele publice sunt limitate și necesită criterii de selecție, faptul că o persoană a studiat în străinătate nu ar trebui să fie un argument pentru eliminarea sa de la programe de excelență. Statul trebuie să elimine această condiție pentru a permite competiția bazată pe merit academic real.