Programul Școala Altfel și Săptămâna Verde, care se desfășoară de la grădiniță până în clasa a XII-a, se confruntă cu limitări care afectează calitatea experienței elevilor. Deși aceste proiecte sunt menite să ofere diversitate, ele se transformă adesea în activități repetitive pentru copii. Un elev a relatat că a vizitat aceeași grădină zoologică pentru a treia oară, evidențiind lipsa de noutate în cadrul programului organizat de școală.
În cadrul acestor săptămâni dedicate, elevii sunt împărțiți în grupuri, însă ofertele de activități par a fi limitate de necesitatea de a rămâne gratuite. În timp ce unii copii pleacă în excursii la munte cu diriginții, alți elevi, de exemplu cei de la liceu, nu primesc propuneri de activități alternative. Aceștia ajung să utilizeze timpul liber pentru a merge la meditații, deoarece la școală nu li se oferă nicio opțiune de participare.
Limitările financiare forțează profesorii și diriginții să aleagă destinații care pot fi vizitate repetat fără costuri suplimentare de intrare. Locuri precum unitatea de pompieri din zonă, Muzeul Satului, Institutul de Meteorologie sau Banca Națională sunt exploatate la maximum de la grădiniță până la finalizarea gimnaziului. Această strategie de a utiliza locuri deja cunoscute este o consecință directă a faptului că orice ieșire organizată în oraș implică cheltuieli.
Costurile de transport reprezintă o altă barieră majoră pentru părinți, chiar și atunci când activitățile în sine sunt gratuite. De exemplu, un drum din Drumul Taberei către Institutul de Meteorologie a costat 80 de lei per copil. Această sumă pentru transportul cu autocarul demonstrează cât de dificil este pentru cadrele didactice să organizeze ieșiri variate care să respecte conceptul de gratuitate impus de structura programelor.
În total, există 16 săptămâni de tip Școala Altfel și alte 16 săptămâni de tip Săptămâna Verde pe parcursul întregului ciclu școlar. Această structură ar trebui să asigure o educație extinsă, însă realitatea practică arată că resursele sunt insuficiente pentru a acoperi nevoile tuturor nivelurilor de învățământ. Lipsa de fonduri pentru transport și accesul limitat la locații noi transformă aceste perioade în experiențe predictable pentru elevi.
Contextul educațional din România este marcat de o atenție sporită asupra siguranței și infrastructurii școlare. În perioada recentă, autoritățile au discutat despre mecanisme de reacție rapidă pentru protecția elevilor și despre finalizarea lucrărilor de infrastructură la unități școlare, precum la Școala „Grigore Tocilescu”. Aceste eforturi de modernizare și protecție vin într-un moment în care resursele pentru activitățile extrașcolare rămân o provocare pentru comunitatea școlară.