Întârzierile în distribuția manualelor școlare la începutul anului academic reprezintă o problemă constantă în sistemul de învățământ din România. Chiar dacă Ministerul Educației a fost condus de 30 de miniștri în ultimii 35 de ani, lipsa cărților de la începutul școlii rămâne o realitate pentru mulți elevi. În contextul schimbării radicale a programelor pentru liceu, miza este acum mai mare, deoarece elevii de clasa a IX-a au nevoie de materiale noi, adaptate secolului XXI.
Procedura de înlocuire a manualelor se aplică atunci când acestea sunt învechite fizic sau când apar programe noi. Până anterior, termenul de valabilitate era de patru ani, însă din 2026 acesta va fi prelungit la opt ani pentru a proteja investițiile în infrastructura digitală. Bogdan Cristescu, directorul CNCE, susține că utilizarea manualelor digitale va ajuta la protejarea celor clasice, însă Cristian Greșanu, președintele Uniunii Editorilor din România, avertizează că manualele se deteriorează rapid prin utilizarea lor intensă.
Procesul de achiziție este unul complex și implică organizarea de licitații pentru conceperea și tipărirea materialelor. Atunci când programele se modifică în proporție de peste 25%, este obligatorie organizarea de licitații noi. Bogdan Cristescu explică faptul că procesul de achiziție publică generează întârzieri din cauza cererilor de clarificare sau a contestațiilor depuse de ofertanți. În schimb, Cristian Greșanu consideră că aceste cereri de clarificare nu ar trebui să afecteze atât de mult calendarul de livrare.
Geneza unui manual implică un caiet de sarcini strict, care stabilește formatul, numărul de pagini și cerințele grafice. După ce editurile finalizează proiectul integral, acesta este evaluat de o comisie specială. Cristian Greșanu subliniază că participarea la licitație reprezintă un risc financiar major pentru edituri, deoarece acestea trebuie să investească masiv în proiectarea manualelor înainte de a afla dacă vor câștiga contractul. Această etapă de lucru este descrisă de specialist ca fiind extrem de solicitantă.
După validarea oficială, decizia finală aparține profesorilor, care selectează manualele în baza libertății profesionale. Totuși, acest proces de selecție are deficiențe, deoarece cadrele didactice trebuie adesea să își aleagă materialele în timpul vacanței de vară. Cristian Greșanu menționează că, în unele cazuri, profesorii au la dispoziție doar câteva zile pentru a analiza variantele propuse. Această presiune temporală contribuie la dificultățile de organizare observate la începutul fiecărui an școlar.
În sistemul educațional românesc, gestionarea resurselor de învățământ este strâns legată de bugetul de stat și de calendarul achizițiilor publice. În mod regulat, Ministerul Educației trebuie să echilibreze necesitatea de a furniza manuale noi cu constrângerile financiare și procedurile administrative riguroase. Această interdependență între finanțare, legislație și procesul de licitare determină ritmul de distribuție al materialelor către unitățile de învățământ din întreg țara.
Cristian Greșanu propune trei soluții pentru remedierea situației: stabilirea unui buget pe cel puțin trei ani, demararea procedurilor încă din toamnă și descentralizarea deciziei către profesori. El susține că sistemul actual funcționează după o procedură care face ca întârzierea să fie aproape inevitabilă. Prin implementarea unui calendar de achiziții pe termen lung, se urmărește evitarea situațiilor în care elevii încep studiile fără resursele necesare pentru parcursul lor educațional.