În România, volumul real al activităților de meditații desfășurate de profesori depășește semnificativ datele oficiale raportate de autorități. Deși statisticile fiscale indică un număr redus de contribuabili, experții estimează că piața poate valora peste 1 miliard de euro anual. Această discrepanță între numărul de profesori care declară venituri și realitatea din săli evidențiază o problemă majoră de fiscalitate și de funcționare a sistemului de educație publică.
Analistul economic Adrian Negrescu explică faptul că evaziunea fiscală în acest domeniu este alimentată de salariile mici ale cadrelor didactice. Conform acestui expert, există o înțelegere tacită între autoritățile de control și cei verificați, ceea ce limitează acțiunea statului. Profesorii sunt adesea nevoiți să caute venituri suplimentare pentru a compensa veniturile mici, iar lipsa de sancțiuni concrete menține practicile ilegale în continuare.
Cătălin Viorel Nan, președintele Federației Naționale a Părinților – Edupart, subliniază că piața reală ar putea fi de aproximativ 1,06 miliarde de euro. Acesta menționează că un studiu IRES arată că 78% dintre părinții care plătesc pentru meditații nu primesc bon fiscal. Estimarea se bazează pe faptul că aproximativ 850.000 de elevi ar putea plăti un cost mediu anual de 6.234 de lei pentru sprijin suplimentar.
Fenomenul de meditații nu este privit ca o excepție, ci ca o condiție necesară pentru succesul școlar. Cătălin Viorel Nan avertizează că meditațiile au devenit un sistem complementar care creează inegalități de șanse între elevi. În timp ce pentru unele familii costurile sunt suportabile, pentru altele ele reprezintă un efort financiar imens, afectând capacitatea sistemului public de a asigura competențele de bază.
Problema este că meditația nu mai este un instrument punctual, ci un sistem paralel de învățământ. Președintele Edupart precizează că părinții nu au rol de agenți de control fiscal, ci caută doar sprijin pentru copiii lor. În acest context, succesul la examenele naționale pare să depindă tot mai mult de resursele financiare ale familiei, ceea ce pune sub semnul întrebării echitatea accesului la educație.
Sistemul de învățământ public din România se confruntă cu provocări de performanță evidențiate și de testele internaționale. Rezultatele PISA arată că o mare parte din elevii de 15 ani nu ating nivelul minim de competență la matematică și lectură. Această situație pune presiune pe sistemul de învățământ, deoarece necesitatea meditațiilor crește atunci când școala nu reușește să ofere pregătirea necesară în cadrul programului obișnuit.