Sistemul de educație din Turcia a reușit să depășească România la ultima testare PISA, prin implementarea unor schimbări structurale semnificative. Progresul observat nu se datorează exclusiv unor investiții financiare masive, ci mai degrabă modului în organizării procesului de învățare și evaluării elevilor. Accentul este pus pe pregătirea profesorilor și pe urmărirea atentă a parcursului fiecărui copil de la un an la altul, integrând școala într-un mediu mult mai apropiat de viața cotidiană a familiilor.
În acest model, abordarea elevilor care prezintă dificultăți este una mult mai empatică și investigativă. Dacă un elev manifestă comportamente precum somnoleanța în timpul orelor, profesorul, consilierul sau directorul poate merge direct acasă pentru a înțelege contextul familial. În situațiile de sărăcie extremă, instituția școlară intervine activ pentru a ajuta, nu prin colecte de fonduri, ci prin facilitarea accesului la locuri de muncă pentru părinți, oferind astfel soluții concrete pentru stabilitatea familiei.
Serkut Kızanlıklı, specialist în educație și trainer, subliniază importanța acestui model de interacțiune socială. El explică faptul că Turcia a reușit să integreze educația pentru valori, precum respectul și colaborarea, direct în activitățile școlare. Aceste valori, care în trecut erau transmise exclusiv în cadrul familiei, sunt acum integrate atât în săptămâni dedicate, cât și în lecțiile obișnuite, pentru a răspunde provocărilor unei generații afectate de schimbările sociale și digitale.
O altă schimbare majoră vizează modul în care este gestionată relația dintre școală și părinți. În trecut, părinții erau tratați ca simpli clienți ai sistemului de învățământ, însă în ultimul deceniu perspectiva s-a schimbat radical. Școala este acum considerată o parte integrantă a mediului educațional, construind o alianță cu familiile pentru a monitoriza și gestiona probleme precum comportamentele negative sau consumul de droguri, adaptându-se la noile realități sociale.
Serkut Kızanlıklı menționează că este esențial ca țări precum România să analizeze modele de țări similare, precum Turcia, în loc să încerce să copieze sisteme din zone complet diferite. Această abordare comparativă este considerată mai eficientă pentru implementarea unor schimbări reale. Prin această strategie, școala reușește să transforme relația dintre profesori și părinți într-un parcurs educațional comun, adaptat nevoilor actuale ale copiilor.
Evoluția sistemelor de învățământ rămâne un subiect de interes pentru dezvoltarea socială, fiind strâns legată de investițiile în educație. În acest context, piața de carte este considerată un rezultat direct al investiției în educație, reflectând nivelul de dezvoltare culturală al unei societăți. Această conexiune subliniază importanța unui fundament educațional solid pentru întregul ecosistem social și cultural al unei națiuni.