Mircea Miclea a oferit o analiză critică asupra stării actuale a societății românești, concentrându-se pe declinul sistemului de educație. Potrivit acestuia, procesul de degradare a școlii nu este un accident, ci o consecință directă a modului în care este exercitată puterea în țară. Mircea Miclea susține că structura de conducere a României nu este formată din persoane capabile să rezolve problemele structurale ale statului.
Analiza sa indică faptul că România este condusă de ceea ce el numește „elite extractive”. Aceste grupuri de influență nu au interesul de a îmbunătăți funcționarea instituțiilor sau de a repara sistemele de suport social. În loc să se concentreze pe dezvoltarea pe termen lung a țării, aceste elite folosesc pozițiile de conducere pentru a obține avantaje imediate, afectând astfel stabilitatea și progresul național.
Mircea Miclea a explicat faptul că scopul principal al acestor elite este acumularea de bunuri și controlul resurselor. Aceste persoane vin la putere cu scopul de a extrage resurse pentru propriile interese și pentru partidele din care fac parte. Acest mecanism de funcționare prioritizează beneficiul politic și financiar în detrimentul investițiilor necesare în sectoarele vitale, precum este cazul învățământului românesc.
În timp ce resursele sunt direcționate către interesele partide politice, sistemul de școlarizare suferă o prăbușire continuă. Mircea Miclea subliniază că problemele care afectează educația sunt bine cunoscute și că există date concrete care confirmă această situație. Deși numeroase soluții pentru remedierea crizei sunt deja disponibile și pot fi implementate, procesul de degradare a școlii românești continuă să avanseze fără oprire.
Conform declarațiilor, lipsa unor „elite rezolutive” împiedică aplicarea măsurilor necesare pentru revitalizarea sistemului de învățământ. În loc de reforme reale, puterea este utilizată pentru a menține fluxul de resurse către grupările deținătoare. Această dinamică creează un blocaj în care soluțiile tehnice și educaționale rămân pe masă, fără a fi transformate în acțiuni concrete de îmbunătățire a condițiilor de studiu și de predare.
Situația educației se înscrie într-un context mai larg de dificultăți în sistemele publice din România. În perioada recentă, discuțiile despre necesitatea unor rectificări bugetare și despre lipsa de resurse au marcat și alte domenii critice, precum sistemul de sănătate, unde capacitatea de reacție a statului în fața urgențelor este adesea criticată de oficiali.