George Puiu, un învățător de 45 de ani din Comănești, implementează metode de predare interactive la Școala Gimnazială „Ciprian Porumbescu”. După cinci ani de activitate în sistemul de învățământ, acesta pune accent pe implicarea activă a elevilor din clasa a II-a B. Învățătorul evită metodele tradiționale bazate pe copierea excesivă de pe tablă, preferând activități care captează atenția copiilor prin interacțiune directă și joc.
În timpul orelor de matematică, George Puiu folosește o minge pentru a lansa întrebări elevilor, transformând exercițiile într-un joc de pase. Această abordare este completată de utilizarea unei table electronice, unde copiii participă la competiții de calcul rapid. Scopul acestui proces este de a îmbina învățarea utilă cu plăcerea, evitând situația în care elevii doar scriu sute de pagini fără a înțelege conceptele matematice de bază.
Un aspect fundamental al pedagogiei sale este protejarea încrederii elevilor în propriile capacități. George Puiu evită criticarea dură atunci când un copil oferă un răspuns incorect, preferând să încurajeze o nouă încercare. El consideră că este vital ca elevii să nu se inhibe sau să „plece capul” din cauza greșelilor. Această strategie vizează menținerea unei atmosfere în care greșeala este privită ca parte naturală a procesului de învățare.
Învățătorul integrează tehnologia modernă în procesul educațional, utilizând laptopuri, drone și chiar Inteligența Artificială. Prin intermediul instrumentelor precum Gemini, copiii experimentează generarea de imagini sau muzică, învățând în același timp limitele și riscurile tehnologiei. George Puiu susține că educația trebuie să includă discuții despre utilizarea responsabilă a dispozitivelor digitale, pregătindu-i pe elevi pentru o lume în care tehnologia este omniprezentă.
Clasa sa este formată din 22 de copii, printre ei și elevi din medii vulnerabile sau cu cerințe educaționale speciale. George Puiu încearcă să aducă toți copiii la o linie comună, având în vedere diferențele de mediu de unde provin. El pune un preț uriaș pe conexiunea umană, oferind sprijin emoțional copiilor care vin din familii cu părinți plecați în străinătate, transformând școala într-un spațiu de siguranță.
Sistemul de învățământ din România se confruntă cu provocări constante legate de birocrație și condiții de lucru, însă experiența din comunitățile vulnerabile arată că interesul copiilor pentru învățare este real. În zonele cu risc de abandon școlar, motivația elevilor de a participa la activități poate fi un factor de stabilitate socială. Învățătorii care adoptă metode noi pot influența direct parcursul acestor copii.