Fenomenul pregătirilor private a început să afecteze tot mai mult copiii din clasele I-IV, un nivel la care aceștia abia încep să descopere lumea. Profesoara Claudia Chiru subliniază că această tendință de a impune ore suplimentare este o aberație în cadrul ciclului primar. Ea explică faptul că pregătirea ar trebui să fie o decizie pedagogică bazată pe nevoi reale, nu pe frica părinților de a nu rămâne în urmă în procesul de învățare.
În cadrul învățământului primar, nu există presiunea examenelor naționale sau a admiterilor la liceu, motiv pentru care intervențiile ar trebui să fie punctuale. Claudia Chiru susține că un copil trebuie ajutat doar atunci când întâmpină o dificultate la o anumită noțiune, nu prin programe de meditații care îi înlătură timpul de joacă. Diferența dintre o meditație clasică și un sprijin punctual este esențială pentru dezvoltarea sănătoasă a elevului.
Cadrul didactic de la școală are obligația legală și profesională de a interveni atunci când un elev întâmpină dificultăți în procesul de învățare. Claudia Chiru precizează că profesorii sunt salariați pentru a asigura acest proces complet, iar școlile au prevăzut chiar și ore speciale pentru recuperarea materiei. În loc de meditații private, părinții ar trebui să comunice cu învățătoarea pentru a rezolva lacunele specifice, cum ar fi dificultățile la înmulțire sau la reguli gramaticale.
Profesoara refuză să accepte solicitările de meditații de la părinți, explicând că nu poate oferi astfel de servicii la vârste atât de mici. Ea menționează că, dacă un copil nu înțelege ceva, poate primi ajutor punctual, însă nu poate fi tratat ca un elev de liceu care are nevoie de ore constante. Această abordare vizează evitarea dependenței de profesori particulari și protejarea încrederii copilului în propria capacitate de a învăța.
Scopul școlii ar trebui să fie evoluția și descoperirea pasiunilor, nu aplicarea unui verdict asupra capacităților unui copil. Claudia Chiru îndeamnă părinții să nu transforme școala într-un loc al presiunii, ci într-un spațiu în care greșelile sunt parte din procesul de învățare. Ea pune accent pe importanța unei arhitecturi cognitive construite pas cu pas, bazată pe emoție și pe suportul oferit în cadrul sistemului de stat.
În sistemul de învățământ din România, resursele umane sunt un subiect constant, existând peste 7.800 de posturi de directori disponibile pentru concurs. Această dinamică a resurselor din școli reflectă complexitatea gestionării instituțiilor educaționale. În contextul în care părinții aleg uneori locuințe mai scumpe pentru a fi aproape de școli bune, presiunea asupra performanței școlare rămâne un factor social semnificativ.