Un profesor care a făcut parte din grupul de experți implicat în elaborarea noii programe de limba și literatura română pentru liceu a avertizat asupra modului în care sistemul de educație din România funcționează prin improvizație. Acesta susține că procesul de reformă este realizat în grabă, fără o viziune pe termen lung, ceea ce duce la implementarea unor forme fără fond. Problema nu este doar persoana care va ocupa funcția de ministru, ci modul în care sunt gestionate proiectele educaționale.
Experiența directă a specialistului arată că programele școlare sunt redactate într-un ritm extrem de presat, sub presiunea unor termene administrative rigide. Pentru elaborarea programei de clasa a IX-a, echipa a avut la dispoziție doar două luni, iar întregul proces de proiectare, dezbatere publică și finalizare a documentelor pentru liceu a durat aproximativ cinci luni. Această perioadă a fost insuficientă pentru a construi o arhitectură intelectuală solidă, procesul fiind desfășurat în paralel cu obligațiile profesionale și norma didactică a profesorilor.
Membrii comisiilor au fost nevoiți să lucreze în serile, nopțile și în weekend-uri pentru a recupera timpul pierdut, având ședințe online care se prelungeau adesea după miezul nopții. Această metodă de lucru, descrisă ca fiind „pe genunchi”, compromite calitatea documentelor tehnice care modelează experiența școlară a unor generații întregi. Profesorul subliniază că o programă serioasă ar trebui construită de la profilul absolventului, treptat, către competențele fiecărei clase, nu fragmentat prin piese izolate publicate pe rând.
Lipsa de coerență între discipline este o altă problemă majoră semnalată de expert. Conținuturile nu sunt aliniate vertical între ciclurile gimnazial și liceal, nici orizontal între materii precum matematica, fizica sau limba română. Această fragmentare forțează profesorii să predea noțiuni care nu sunt încă pregătite sau să utilizeze concepte matematice înainte ca elevii să le înțeleagă. Rezultatul este un sistem în care elevii trebuie să demonstreze competențe pe care nu au avut ocazia să le construiască real.
În prezent, procesul de reformă suferă de o reacție ciclică la rezultatele testărilor internaționale PISA. Deși aceste cifre ar trebui să declanșeze schimbări de paradigmă, urgența națională dispare rapid după ce subiectul încetează să mai fie în atenția presei sau a politicienilor. Expertul amintește că, după publicarea rezultatelor PISA 2018, un grup de specialiști a fost constituit, însă analiza nu a putut fi finalizată deoarece datele solicitate nu au fost furnizate, iar ministrul s-a schimbat.
Pentru a ieși din această criză, este necesar un pact național pentru educație, similar cu cel din 1995 pentru aderarea la UE. Acest consens ar trebui să garanteze o strategie pe termen lung, care să depășească mandatele guvernamentale și calculele electorale. România dispune de specialiști și de potențial, însă sistemul actual nu reușește să coaguleze aceste resurse într-o structură stabilă, oferind doar promisiuni de început fără continuitate.