Expertul în educație, Dragoș Iliescu, a avertizat că ascensiunea inteligenței artificiale reprezintă un risc major de a distruge complet sistemul de învățământ actual. Într-o intervenție recentă, acesta a subliniat că elevii pot găsi informații rapid prin utilizarea instrumentelor precum GPT, ceea ce ar putea face ca școala să devină doar un loc pentru certificarea unor cunoștințe deja dobândite în altă parte. Dacă profesorul nu mai este un partener de discuție și de gândire critică, rolul său educațional riscă să dispară.
În viziunea sa, școala trebuie să treacă de la simpla transferare de informații la dezvoltarea caracterului și a gândirii morale. Dragoș Iliescu a menționat că, deși tehnologia poate rezolva probleme și oferi date, ea nu poate înlocui educația clasică, de tip „liberal arts”. Aceasta din urmă, bazată pe studiu și pe citirea clasicilor, este esențială pentru formarea morală a elevilor, un aspect pe care algoritmii nu îl pot dezvolta.
Problema implicării părinților rămâne una critică pentru succesul educației, existând o lipsă de implicare în procesul de învățare. Un studiu din 2016 a evidențiat faptul că părinții din România petrec, în medie, doar 6 minute pe zi discutând cu copiii despre școală. Această lipsă de interacțiune este considerată o eroare majoră, deoarece implicarea activă a familiei este unul dintre cei mai importanți predictori ai performanței elevilor.
În ceea ce privește viitorul profesiei de cadru didactic, există temeri legate de numărul de candidați care aleg această carieră. Dragoș Iliescu a observat că sistemul atrage două tipuri de persoane: profesori de excepție care aleg această voie și persoane care sunt în sistem din lipsă de alternative. Această diversitate în profilul celor care aleg să predea reflectă o problemă de atracție și selecție în sistemul de învățământ.
De asemenea, expertul a abordat subiectul modelelor de educație internaționale, menționând că modelele din Asia de Sud-Est, precum Singapore, se bazează pe o muncă extrem de intensă. Deși admirația pentru astfel de sisteme este prezentă, acesta a subliniat că în România nu se poate cere un nivel de muncă de 16-20 de ore pe zi. Diferențele de performanță sunt marcante, existând o separare clară între zonele cu statut socio-economic ridicat și cele sărace.
Sistemul de învățământ românesc se confruntă cu provocări structurale, de la resurse financiare până la impactul tehnologiei. În contextul evoluției tehnologice, discuțiile despre impactul inteligenței artificiale asupra pieței muncii și a educației sunt tot mai frecvente, reflectând necesitatea adaptării sistemelor de învățare la noile realități digitale și sociale.