Proiectul de introducere a manualelor digitale în sistemul de învățământ din România, început acum 13 ani, este privit cu scepticism de experți. Deși digitalizarea a fost lansată în 2013 pentru a moderniza școala prin materiale audio-video și simulări, implementarea a rămas limitată. În prezent, multe resurse disponibile pe platformele ministeriale sunt considerate simple copii ale manualelor pe hârtie, sub formă de fișiere PDF, fără a oferi acea interactivitate promisă la începutul procesului de modernizare.
Implementarea tehnologiei a fost îngreunată de infrastructura deficitară și de lipsa pregătirii profesorilor. În timp ce manualele digitale au ajuns la gimnaziu până în 2020, nivelul liceului a rămas în urmă din cauza întârzierii programelor școlare. Pentru elevii de liceu, s-au folosit retipăririle manualelor vechi, iar versiunile digitale au fost adesea simple documente PDF. În mediul rural, problemele de infrastructură au persistat, limitând accesul egal la resursele tehnologice necesare.
Pandemia din 2020 a forțat o digitalizare rapidă, prin distribuirea a aproximativ 250.000 de tablete către elevi. Totuși, acest efort este descris ca un eșec, mai ales că statul a cerut înapoi tabletele distribuite. Rezultatele educaționale nu au beneficiat de acest val tehnologic, deoarece datele PISA arată un declin. În 2025, România a ajuns pe penultimul loc în UE, cu 52% dintre elevi aflați sub nivelul minim de competență.
Expertul Șerban Iosifescu subliniază că formatul actual este foarte primitiv și neprietenos pentru utilizatori. El explică faptul că un manual digital adevărat necesită un ecosistem integrat, nu doar un PDF urcat pe o platformă. În străinătate, profesorii pot insera lecții și exerciții noi direct în manual, însă în România lipsesc capacitatea de calcul și spațiul necesar pentru accesul concomitent al zeci de mii de elevi.
Pe lângă problemele de format, există și îngrijorări privind impactul psihologic al ecranelor asupra tinerilor. Iulia Gonța, expertă în psihologia pedagogiei, menționează riscuri precum fragmentarea atenției și suprastimularea. În același timp, un raport OCDE din 2025 arată că 40% dintre elevii români de 15 ani petrec peste patru ore pe zi în mediul digital, în afara școlii. Această utilizare excesivă poate afecta procesele cognitive și concentrarea.
În contextul european, tendințele de digitalizare variază semnificativ între statele membre. În timp ce România se confruntă cu dificultăți de integrare a tehnologiei, țări precum Estonia și Singapore ocupă primele locuri la testele PISA prin politici avansate. Aceste state folosesc ecranele ca instrumente active de învățare și dezvoltare a gândirii critice, aplicând filtre guvernamentale stricte pentru a preveni distragerile și dependența de dispozitivele digitale în timpul orelor de curs.