O profesoară titulară a decis să renunțe la cariera în învățământ după mai bine de 20 de ani de activitate. Aceasta a explicat faptul că stresul acumulat a început să îi afecteze sănătatea fizică și echilibrul psihic, influențând viața personală și somnul. Decizia de a părăsi catedra a fost luată după ce a realizat că rămânerea în sistem îi pune în pericol sănătatea, fiind deja înscrisă la cursuri de specializare într-un alt domeniu.
Primul motiv invocat de cadra didactică este lipsa de respect și tratamentul oferit profesorilor în sistemul actual. Ea susține că profesori sunt tratați ca o problemă, nu ca o resursă, iar deciziile importante sunt luate fără consultarea celor care lucrează efectiv în școli. De asemenea, a menționat că birocrația a crescut constant, iar timpul destinat elevilor este ocupat de proceduri, rapoarte și platforme, ceea ce duce la o pierdere a sensului muncii.
Al doilea motiv major vizează deteriorarea siguranței în cadrul instituțiilor de învățământ. Profesoara a declarat că siguranța s-a deteriorat alarmant, menționând situații precum elevi care vin la școală cu obiecte periculoase sau care folosesc spray-uri în clasă. Ea a descris și cazuri de elevi care simulează că trag cu arme de jucărie spre profesori, precum și situații în care colegii sunt insultați de copii sau de părinți.
Ultimul motiv care a determinat plecarea este impactul devastator asupra sănătății din cauza stresului constant. Ea a explicat faptul că munca nu mai rămânea la școală, fiind dusă acasă în weekenduri sau în nopțile fără somn. După efectuarea unor analize medicale, profesoara a concluzionat că nicio profesie nu merită să consume echilibrul psihic și sănătatea până la punctul în care nu se mai poate bucura de viață.
Problematica lipsei de resurse umane din sistemul de învățământ este o temă recurentă în dezbaterile privind calitatea educației. În perioada actuală, discuțiile despre posturile neocupate și dificultatea de a atrage cadre didactice sunt constante, reflectând o provocare structurală a sistemului. Această situație pune sub semnul întrebării sustenabilitatea actualului model de funcționare a școlilor în fața presiunii administrative și a necesității de a menține un mediu sigur.
Decizia de a părăsi profesia a fost luată cu responsabilitate, nu din impuls sau comoditate. Ea a subliniat că pleacă dintr-o profesie pe care a practicat-o cu convingere de două decenii. Pentru ea, sentimentul că experiența nu mai contează și că munca nu este respectată reprezintă un factor decisiv, mai important decât nivelul salarial în contextul actual al sistemului de educație.