Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și fost ministru al Educației și Cercetării, a punctat principalele deficiențe ale sistemului de învățământ românesc. Acesta consideră că educația trebuie să renunțe la vechile paradigme pentru a răspunde cerințelor unei societăți moderne. Pe lângă necesitatea unei schimbări de viziune, Daniel David subliniază că școala românească are nevoie de o creștere a resurselor financiare pentru a funcționa eficient.
Unul dintre punctele esențiale menționate de Daniel David este adoptarea paradigmei PISA. Această schimbare presupune o regândire completă a modului în care se predă, în care se învață și în care se acordă teme pentru acasă. Fostul ministru a amintit că reglementarea temelor a generat numeroase discuții în trecut, însă aplicarea acestui nou model va aduce școala românească mai aproape de standardele unei societăți moderne.
În ceea ce privește finanțarea, Daniel David a explicat că, deși în 2025 educația a beneficiat de cel mai mare buget raportat la PIB din ultimii 20 de ani, resursele rămân insuficiente. El a menționat că există încă o diferență față de pragul minim de 15% din bugetul general consolidat pe cheltuieli. Această infuzie de resurse este considerată necesară pentru a asimila o performanță reală și pentru a îmbunătăți bunăstarea oamenilor din educație.
Fostul ministru a vorbit și despre impactul măsurilor fiscal-bugetare care au interferat cu reformele QX. Daniel David a declarat că aceste măsuri au acoperit spațiul public, făcând ca reformele să nu fie vizibile. El a precizat că, în ciuda acestor dificultăți, măsurile QX au fost implementate și vor produce rezultate în următorii ani, odată ce sistemul va putea beneficia de fonduri sustenabile pentru salarii.
Daniel David a criticat modul în care au fost gestionate resursele în trecut, menționând plata cu ora și sporurile. El susține că aceste practici ar fi trebuit să fie măsuri excepționale, nu standard în domeniul educațional. Obiectivul principal trebuie să fie direcționarea banilor către salarii bazate pe fonduri sustenabile, pentru a asigura o stabilitate pe termen lung a sistemului de învățământ.
Contextul financiar al educației este strâns legat de bugetul general de stat și de indicatorii macroeconomici precum PIB-ul. În România, alocarea pentru educație este un subiect de dezbatere constantă în cadrul discuțiilor bugetare, fiind necesară atingerea unor procente specifice din cheltuielile totale pentru a asigura standardele de dezvoltare. Această problemă de finanțare este adesea influențată de măsurile fiscale adoptate pentru controlul deficitului sau al datoriei publice.