Ministrul interimar al Educației, Mihai Dimian, a făcut o declarație despre clasa în care învață fiul său, un elev de clasa a II-a. Prin intermediul unei postări pe Facebook, acesta a menționat că în respectiva clasă se află în prezent 30 de elevi. Această cifră depășește limitele legale stabilite pentru învățământul primar, unde numărul de elevi poate fi de maximum 24, sau 28 în situații excepționale, cu aprobarea inspectoratului școlar.
Conform legislației actuale, numărul de elevi dintr-o clasă de primar poate fi suplimentat cu maximum patru persoane doar în cazuri deosebite, după justificarea necesității de către conducerea școlii. Mihai Dimian a subliniat dificultatea de a gestiona ritmul și personalitatea fiecărui copil într-un grup de 30 de elevi. În România, deși media claselor este de aproximativ 19-21 de elevi, există situații în care plafonul de 24 de elevi pentru primar este depășit.
Expertul în politici de educație, Marian Staș, explică faptul că dimensiunea claselor nu este singurul indicator al performanței. Comparația cu alte sisteme arată că țări precum Singapore au clase cu medii de 33-34 de elevi, dar obțin rezultate excelente la testările PISA. În schimb, România are clase cu efective similare cu cele din Estonia sau Finlanda, însă scorurile la matematică, citire și științe rămân semnificativ mai mici la testările internaționale.
Analizând raportul dintre elevi și profesori, Marian Staș a evidențiat că România are un raport de aproximativ 18,3 elevi la un profesor în învățământul primar. Diferența dintre dimensiunea claselor și performanță este vizibilă în comparație cu alte state. De exemplu, în Franța, raportul este de aproximativ 18,2 elevi la un profesor în primar, în timp ce în Coreea de Sud, raportul este de 12,1 la primar și 10,1 la liceu.
Investiția în calitatea procesului de învățare este considerată mai importantă decât simpla reducere a numărului de elevi. Marian Staș susține că o politică de scădere a numărului de elevi nu garantează rezultate mai bune, deoarece factori precum calitatea profesorilor și metodele de predare sunt cruciali. Reducerea efectivelor este justificată mai degrabă pentru grupele vulnerabile sau elevii cu nevoi speciale, nu ca o soluție generală de performanță.
În sistemul de învățământ din România, axul central al dezbaterilor privind calitatea educației se concentrează adesea pe resursele umane și infrastructură. Deși există discuții despre numărul de elevi, experții subliniază că distribuția profesorilor și calitatea actului didactic rămân elemente esențiale. În contextul actual, raportul dintre numărul de elevi și personalul didactic rămâne un indicator cheie pentru analiza eficienței sistemului de învățământ național.