Recent, au fost raportate agresiuni violente inacceptabile în școlile din Timișoara, Bistrița și Pitești, având ca protagoniști elevi minori. Aceste evenimente au declanșat o reacție critică din partea profesorului Marcel Bartic, care subliniază necesitatea unei introspecții profunde din partea adulților. Acesta argumentează că violența manifestată de copii este o reflectare directă a comportamentului părinților, profesorilor și al întregii societate, nu doar o consecință a mediului online.
Marcel Bartic susține că rețelele sociale precum Tiktok sau Instagram sunt doar oglindile societății și nu cauzele principale ale comportamentului agresiv. Profesorul menționează că adulții care înjură în trafic, se ceartă în fața copiilor sau folosesc un limbaj amenințător pe rețelele sociale, oferă modele de urmat. Conform acestuia, orice măsură de control, precum interzicerea platformelor digitale sau instalarea de detectoare de metale în școli, va fi ineficientă atâta timp cât adulții nu își schimbă propriul comportament.
Analiza profesorului vizează și conceptul de eroare fundamentală de atribuire, o sintagmă din psihologia socială care descrie tendința de a da vina pe context sau pe ceilalți. În loc să își asume responsabilitatea, oamenii tind instinctiv să caute vinovați în exterior pentru a-și proteja stima de sine. Acest mecanism apare în triada părinți-profesori-elevi, unde fiecare parte tinde să blameze pe cealaltă pentru eșecurile educaționale sau disciplinele primite.
În acest context, profesorul explică modul în care responsabilitățile sunt evitate în cadrul sistemului școlar. Elevii pot da vina pe profesorii care nu explică bine, părinții pot blama lipsa de implicare a cadrelor didactice, iar profesorii pot acuza lipsa de studiu a elevilor sau lipsa de suport din partea familiilor. Marcel Bartic propune ca soluția să fie asumarea integrității și educarea propriilor persoane înainte de a încerca să influențăm deciziile și valorile copiilor.
Eroarea de atribuire funcționează prin evitarea onestă a propriei greșeli, oferind o scuză pentru a nu recunoaște incompetența sau nepăsarea. Profesorul subliniază că, dacă fiecare adult ar face treaba cu seriozitate, astfel de analize ar fi inutile. Totuși, tendința de a „arunca pisica peste gard” din frică sau lașitate rămâne o barieră majoră în transformarea școlii într-un spațiu sigur pentru elevi.
Problema violenței în mediul școlar se înscrie într-un context social complex, unde educația este adesea depășită de rapiditatea schimbărilor culturale. Deși discuțiile despre măsuri de siguranță sunt frecvente, experții subliniază că fără o schimbare a modelelor de comportament în cadrul unităților de învățământ, măsurile administrative rămân doar soluții superficiale. Schimbarea reală necesită o abordare care să pună accent pe responsabilitatea individuală a fiecărui actor implicat în procesul educațional.