Salariul reprezintă un factor important, însă acesta nu poate fi singura modalitate de a atrage absolvenții de studii superioare către profesie, susține Abel Schumann. Directorul programului INES - National Indicators of Education Systems din cadrul OCDE a explicat, marți, la București, că sistemele de educație nu pot concura direct cu alte sectoare economice în ceea ce privește nivelul veniturilor. Evenimentul a avut loc în cadrul prezentării raportului OCDE Education at a Glance 2026 - EaG 2026.
Abel Schumann a menționat că, deși este crucial ca remunerarea cadrelor didactice să fie competitivă, există o limită în utilizarea salariului ca instrument de recrutare. El a comparat sectorul educației cu alte domenii, precum cel bancar sau cel IT, care oferă salarii mult mai mari. Conform directorului INES, sistemul de învățământ nu va putea niciodată să ajungă la aceleași niveluri de plată pe care le oferă industria tehnologică sau serviciile financiare.
Pe lângă componenta financiară, directorul OCDE a evidențiat importanța condițiilor de muncă și a oportunităților de dezvoltare profesională. El a subliniat necesitatea de a asigura un mediu în care profesorii să se poată concentra pe procesul de învățare și pe interacțiunea cu elevii. De asemenea, un drum clar de carieră, care să permită creșterea responsabilităților sau chiar accesul la funcții în cadrul ministerului, poate deveni un factor de motivare major.
Problema deficitului de cadre didactice este extrem de vizibilă în special în domeniile matematicii și al științelor. Abel Schumann a explicat faptul că persoanele calificate în aceste materii au numeroase opțiuni profesionale extrem de atractive în afara sistemului de educație. De exemplu, un specialist în matematică poate alege cu ușurință cariere în finanțe sau în știința computerelor, domenii care oferă salarii foarte mari și care explică lipsa profesorilor.
Această situație reflectă o provocare globală în care sectoarele cu o componentă tehnologică puternică atrag talentele care ar putea deveni educatori. În multe țări se observă un deficit constant în disciplinele exacte, deoarece piața muncii din sectorul privat oferă avantaje financiare pe care instituțiile de învățământ nu le pot egala. Această competiție între educație și industria de înaltă tehnologie rămâne un obstacol pentru stabilitatea sistemelor de învățământ.
Evoluția sistemelor de educație și gestionarea deficitului de personal sunt subiecte care influențează direct stabilitatea economică și socială a statelor. În cadrul organizațiilor internaționale, monitorizarea indicatorilor educației prin programe precum INES este esențială pentru a înțelege cum pot fi adaptate politicile publice. Analiza acestor date ajută la identificarea soluțiilor pentru a menține calitatea procesului de învățare într-un context economic competitiv.