În orașul Calafat, numeroase familii se pregătesc de sezonul rece folosind sobele pe lemne ca sursă principală de căldură. Această situație afectează locuitorii care trăiesc în blocuri și nu au acces la rețeaua de gaze sau la sisteme de încălzire centralizate. Proviziile de combustibil sunt depozitate în magazii specifice ale blocurilor, însă transportul acestora către apartamente reprezintă o sarcină dificilă pentru cetățeni.
Locuitorii descriu procesul obositor de manipulare a materialelor pentru foc în spații comune. Un bărbat a explicat că folosește o secure pentru a sparge lemnele mici necesare aprinderea focului, după care umple sacoșe pe care trebuie să le urce pe scări până la etajul 1. Mulți rezidenți au ales să se aprovizioneze din primăvară pentru a evita creșterea prețurilor, deoarece costul lemnelor este în continuă ascensiune.
Pentru a reduce cheltuielile, mulți cetățeni cumpără lemne din Bulgaria, deoarece prețul de acolo este semnificativ mai mic decât cel din România. În ciuda eforturilor de a stoca suficiente provizii, confortul termic rămâne limitat, iar unii locuitori folosesc butelii de gaz pentru gătit, menționând un cost de 130 de lei. Sentimentul de nesiguranță este prezent, locuitorii exprimându-și dezamăgirea față de lipsa unei soluții moderne de încălzire.
Primarul Calafat, Mihai Cotea, a explicat că implementarea unei rețele de gaze este un proces de lungă durată. Proiectul de extindere a conductei pe traseul Segarcea-Băilești și Calafat a fost afectat de descoperirea a 21 de situri arheologice. Conform informațiilor primarului, Ministerul Culturii a emis o adresă în acest sens, ceea ce impune regândirea întregului proiect și găsirea unui alt traseu pentru conducta de gaze.
Situația din Calafat reflectă o problemă majoră la nivel național, unde accesul la infrastructura de energie este limitat. Analizele indică faptul că peste 2.100 de localități din România nu dispun de rețea de gaze naturale sau de sisteme de încălzare centralizate. Din acest număr de localități care se confruntă cu lipsa gazelor, aproximativ 200 de unități sunt clasificate drept orașe.
Această problemă de infrastructură este resimțită de o parte semnificativă din populația țării, în special în zonele unde dezvoltarea rețelelor de utilități a stagnat. Lipsa accesului la gaze naturale obligă mii de gospodării să depindă de combustibili de tip lemn sau de butelii, ceea ce crește costurile de întreținere și scade standardul de viață în zonele urbanizate care nu au beneficiat încă de modernizarea sistemelor de distribuție.