Vasile Bănescu, actual membru al Consiliului Național al Audiovizualului și fost purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, a oferit declarații despre prezența istorică a colaboratorilor Securității în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Aceste afirmații au apărut în urma ezitării premierului desemnat, Siegfried Mureșan, de a răspunde direct unor întrebări legate de prezența unor agenți operativi în rândul preoților. Bănescu a susținut că răspunsul la întrebarea privind existența unor oameni colaboratori în instituția bisericii este, în mod subînțeles, afirmativ.
Fostul oficial a explicat faptul că structurile moștenite din perioada comunistă nu s-au evaporat complet după anul 1990. Conform declarațiilor sale făcute la B1TV, rețelele informative de dinainte de 1989 au lăsat o amprentă pe termen lung în interiorul cultelor religioase. Totuși, el a precizat că, deși aceste cazuri au existat, nu se poate demonstra prezența unor agenți activi în prezent fără a dispune de probe ferme și documente concrete.
În cadrul discuției, Vasile Bănescu a subliniat că acești oameni au reprezentat o minoritate în cadrul instituției, dar au creat un anumit folclor în rândul clericilor. El a menționat că unii au încercat să slujească „la doi domni, la doi stăpâni”, fiind compromisiți moral. Membrul CNA a adăugat că identificarea spionilor este dificilă, deoarece accesul la dosare rămâne extrem de restricționat pentru cercetători, bazându-se pe deducții logice.
Bănescu a argumentat că lipsa unei epurări morale radicale după prăbușirea regimului comunist a lăsat suspiciile de colaborare să planeze asupra multor instituții publice. El consideră că această colaborare ascunsă cu o instituție rău famată este una dintre cauzele disfuncțiilor și ale suspiciunilor care afectează societatea românească. Deși a menționat că în Biserică situația este probabil mai bună decât în alte instituții, el a cerut o comunicare mult mai transparentă pe această temă.
Pentru a ilustra faptul că au existat cazuri de curățare a imaginii, fostul purtător de cuvânt a invocat exemple de spovedanie publică din anii '90. El a citat cazuri cunoscute, precum cel al fostului episcop al Timișoarei sau al mitropolitului Nicolae al Banatului, care și-a făcut mea culpa. Totuși, el a avertizat că generalizarea este o eroare, deoarece defectele unor oameni nu pot anula fundamentul spiritual al întregului cult religios.
Problema colaborării cu serviciile de informații a marcat tranziția de la regimul totalitar la democrație în România, lăsând urme în diverse ramuri ale administrației și ale societății civile. Această moștenire a dificultat procesul de limpezire a trecutului în multe instituții de stat. În contextul actual, dezbaterea despre infiltrațiile din Biserica Ortodoxă Română rămâne un subiect sensibil pentru opinia publică.