Tinerii din România părăsesc locuința părinteascăch la o vârstă medie de 27,4 ani, conform datelor recente furnizate de Eurostat. Această cifră indică o ușoară creștere față de anul precedent, când media era de 27,3 ani. Există un decalaj semnificativ între sexe, bărbații plecând în medie la 29,4 ani, în timp ce femeile părăsesc casa părintească la vârsta de 25,3 ani. Această realitate reflectă o schimbare de tipar în comportamentul demografic al populației tinere.
Factorul economic reprezintă principala cauză a amânării independenței, mulți tineri fiind nevoiți să rămână în casa părintească pentru a economisi sau pentru că nu își permit chiria. De exemplu, un tânăr care dorește să învețe o meserie nouă poate alege să renunțe la chirie pentru a putea acumula resurse. Problemele financiare sunt evidente și în cazul celor care trebuie să îngrijască părinți bolnavi, o situație care impune constrângeri materiale suplimentare.
Problema accesului la locuințe este extrem de diferențiată în funcție de regiune, exemplificând dificultatea de a deține un bun imobiliar. În Cluj, un tânăr are nevoie de aproximativ 11 ani de salariu întreg, fără alte cheltuieli, pentru a achiziționa un apartament. În contrast, în Giurgiu, acest proces este mult mai accesibil, necesitând sub șase salarii. Această disparitate evidențiază modul în care piața imobiliară influențează mobilitatea tinerilor în funcție de locația geografică.
Din punct de vedere psihocultural, rămânerea în casa părintească este tot mai acceptată de societate, devenind o opțiune tot mai comună. Psihologul Daniel David explică faptul că, pe lângă cauzele economice, există și o componentă psihologică, în special la generația Mileniari. Aceștia pot avea o componentă de autonomie ușor redusă față de Generația X, ceea ce face ca revenirea la locuința părintească să fie o practică acceptată social și psihologic.
În ceea ce privește oferta de locuințe noi, volumul de construcții rămâne insuficient pentru a acoperi cererea. În prima jumătate a anului curent, au fost date în utilizare mai puțin de 32.000 de locuințe noi, ceea ce contribuie la lipsa locuințelor accesibile. Această situație este observată și la nivel european, unde accesul la locuințe la prețuri rezonabile reprezintă o provocare majoră pentru tinerii care doresc să își stabilească propria cămin.
Există o corelație între rata de ocupare a forței de muncă și vârsta la care tinerii pleacă de acasă. În țările precum Olanda, Danemarca, Germania sau Suedia, unde tinerii pleacă mai devreme, rata de ocupare a celor între 20 și 29 de ani este peste media UE. În schimb, în țări precum Grecia, Croația, Spania sau Italia, unde plecarea de acasă este tardivă, rata de ocupare a forței de muncii pentru această categorie este sub media europeană.