În România se observă o schimbare semnificativă în dinamica familiilor, pe măsură ce tot mai mulți tați aleg să își ia concediu pentru creșterea copilului. Datele recente indică faptul că, în anul 2025, aproximativ 21.700 de tați au stat acasă pentru a îngriji bebelușul în locul mamei. Această cifră reprezintă o creștere comparativă față de perioada precedentă, semnalând o evoluție a modului în care părinții își gestionează responsabilitățile domestice și de îngrijire.
Motivațiile pentru această decizie sunt diverse, îmbinând dorința de implicare directă cu factori de ordin financiar. Sociologul Gelu Duminică susține că acest fenomen este normal, deoarece societatea s-a schimbat, trecând de la modelul tatălui tradițional, care era doar furnizorul de resurse, la cel al unui partener activ. Acesta din urmă este implicat în activități precum spălatul vaselor sau schimbatul scutecelor, fără a simți nicio urmă de rușine în fața comunității.
Un factor economic relevant este faptul că indemnizația pentru creșterea copilului este, în multe situații, mai mare atunci când tatăl este cel care beneficiază de acest concediu. Anul trecut, tații au reprezentat peste 14 procente dintre beneficiarii acestei indemnizații. De asemenea, se observă o creștere în cazul sumelor maxime, care ating 8.500 de lei, o sumă pe care, în medie, aproximativ 2.000 de tați au încasat-o lunar în anul precedent.
Experiențele personale ale părinților confirmă această diversitate a deciziilor, de la necesități logistice la dorința de a crea o conexiune profundă cu nou-născutul. Cosmin Burcea, un tată cu doi copii, a ales să stea acasă cu ambii bebeluși în primii lor ani de viață. Deși la primul copil a întâmpinat anumite prejudecăți, la al doilea copil a considerat că timpul petrecut astfel a fost un câștig valoros, în ciuda dificultăților cauzate de o afacere începută.
Opinia publică rămâne însă fragmentată în ceea ce privește aceste schimbări temporare de roluri în cadrul unității familiale. În timp ce unii români consideră că este mai important ca mama să fie cea care stă cu copilul pentru a crea o conexiune, alții propun soluții de tipul rotației între părinți. Există însă și voci care subliniază beneficiile acestui model, menționând că implicarea ambilor părinți este avantajoasă pentru întreaga familie.
Sistemul de indemnizații pentru creșterea copilului în România este structurat pentru a sprijini veniturile familiei în perioada de postnatal, oferind un suport financiar direct pentru îngrijirea minorului. Această măsură de politică socială vizează reducerea impactului financiar asupra gospodariei în perioada în care părinții nu pot reveni imediat pe piața muncii. Evoluția numărului de tați care utilizează acest drept indică o adaptare a utilizării resurselor publice la noile structuri sociale.