Curtea de Apel Timișoara a pronunțat, pe 25 septembrie 2026, sentința finală într-un dosar de amploare care a implicat 93 de persoane. După o anchetă de șase ani, judecătorii au decis că fapta nu există, ceea ce a dus la achitarea tuturor celor implicați. Această decizie vine după ce, în primă instanță, 9 persoane fuseseră condamnate la pedepse cu închisoare, în timp ce restul de 82 de inculpați fuseseră deja achitați.
Ancheta, coordonată de procurorul DIICOT Mihai Șandor, a început în aprilie 2016 prin percheziții masive la sediul Depoului de Locomotive Timișoara. La acea vreme, autoritățile au susținut că un grup infracțional organizat a sustras combustibil, cauzând un prejudiciu estimat la sume uriașe. Printre persoanele reținute sau puse sub arest la domiciliu s-au aflat gestionarul-șef Gheorghe Viorel Borza, liderul de sindicat Ioan Irimie Boloș, omul de afaceri Liviu Martin și contabila-șefă Florina Silaghi.
În rechizitoriu, DIICOT a susținut că între anii 2013 și 2016 s-au delapidat 1.611.334 kg de motorină, care ar fi fost vândută pe piața neagră. Teza procurorilor indica faptul că locomotivele erau alimentate cu mai puțin combustibil decât se nota în acte, iar surplusul era extras prin furtun către o firmă controlată de Liviu Martin. Totuși, Curtea de Apel a subliniat că nu au fost prezentate probe directe, cum ar fi filmări sau fotografii care să demonstreze utilizarea unui furtun sau a unei instalații artizanale.
Judecătorii au criticat dur modul în care au fost administrate probele, menționând că anchetatorii aveau posibilitatea de a organiza un flagrant, dar nu au făcut acest lucru. De asemenea, instanța de apel a considerat că declarația unui martor esențial, Ilie Stroia, a fost nesinceră, acesta retrăgându-și toate afirmațiile în fața instanței. Un alt punct criticat a fost utilizarea unei interceptări telefonice în care șefa adjunctă a depoului spunea „le mai sucim!”, o frază care a fost scoasă din context și se referea la un program de igienizare.
Tribunalul Timiș, care a emis sentința de fond, a fost acuzat că a copiat pagini întregi din rechizitoriu și nu a analizat apărarea inculpaților. Curtea de Apel a constatat că măsurile de supraveghere nu au confirmat existența grupului infracțional, iar diferențele dintre cifrele de prejudiciu au indicat faptul că paguba era doar o probabilitate teoretică. Decizia finală anulează astfel toate condamnările și dispune ridicarea măsurilor asigurătorii aplicate anterior inculpaților.
Dosarul „Motorina” a reprezentat un volum uriaș de activitate pentru DIICOT Timișoara, influențând semnificativ indicatorii de calitate ai instituției. Cele 91 de achitări din acest caz sunt comparabile cu numărul total de achitări încasate de DIICOT la nivel național în tot anul 2025. Această răsturnare de situație evidențiază dificultățile în dovedirea acuzațiilor de delapidare în cadrul unor anchete de lungă durată care se bazează pe supoziții și martori vulnerabili.