Vinurile ieftine, comercializate frecvent în sticle de plastic de tip PET, atrag consumatorii prin prețurile scăzute, oferind o iluzie a unei băuturi tradiționale. Deși etichetele de pe rafturile supermarketurilor promovează adesea o anumită regiune de origine, realitatea din spatele produselor este adesea diferită de ceea ce indică imaginile de pe ambalaje. Conform legislației în vigoare, un produs care poartă denumirea de vin trebuie să fie obținut exclusiv din boabe de struguri, fără adăugarea de apă sau zahăr.
Procesul de producție pentru aceste băuturi de masă implică o utilizare intensă a chimiei pentru a compensa lipsa calității materiei prime. Jurnalista Bianca Bosker, care a studiat domeniul ca somelier, a descoperit că majoritatea vinurilor nu sunt atât de naturale pe cât par. Producătorii folosesc aditivi pentru a modifica aciditatea, culoarea sau consistența produsului final. Această practică este facilitată de faptul că producătorii nu sunt obligați să dezvăluie toate ingredientele, fiind necesară doar menționarea concentrației alcoolice și a prezenței sulfiților.
Tehnologia modernă permite intervenții complexe, de la utilizarea de drojdii special concepute pentru anumite arome, până la adăugarea de substanțe precum acidul tartric. În cazul vinurilor din zone cu climă caldă, aciditatea este compensată prin aditivi, în timp ce în zonele reci se adaugă zahăr. Chiar și vinurile premium pot beneficia de utilizarea unor concentrate de suc bogate în pigmenți, numite „mega-roșu” sau „mega-purpuriu”, pentru a intensifica nuanța de culoare, o practică ce demonstrează cât de mult influențează știința aspectul final.
În trecut, metodele de alterare a vinului erau mai rudimentare, însă astăzi sunt mult mai sofisticate. Bianca Bosker menționează că, în istorie, românii adăugau plumb pentru a conferi vinului o consistență mai groasă, iar în Evul Mediu se folosea sulful pentru conservare. Începând cu anii 1970, cercetătorii de la Universitatea din California, Davis, au revoluționat vinificația prin metode de fermentare care fac producția mai eficientă și previn alterarea lichidului, transformând industria într-un proces controlat de laborator.
Situația produselor vândute în sticle de plastic este și mai critică, deoarece unele dintre acestea nu conțin deloc struguri. Radu Morariu, directorul general al Patronatului Alcoolului Garant, a declarat că, până acum un an, 80% din vinurile de tip PET de doi litri erau compuse din alcool, apă, zahăr și arome. Unele variante actuale sunt doar cupaje care conțin doar 20-30% vin real, restul fiind substanțe artificiale. De asemenea, aceste produse nu pot fi păstrate mult timp, deoarece alcoolul și acizii extrag aroma din plasticul sticlei.
Reglementările privind etichetarea băuturilor alcoolice impun ca orice produs care se pretinde a fi vin să respecte standardele de puritate ale fructului strivit. În cadrul Uniunii Europene și al altor piețe reglementate, controlul asupra aditivilor și a concentrației de sulfiți este esențial pentru protecția sănătății consumatorilor. Această supraveghere vizează prevenirea utilizării substanțelor care ar putea masca o calitate scăzută a materiei prime sau o fermentare necorespunzătoare.