Sute de copii din România se confruntă cu o situație critică din cauza scoliozei, așteptând intervenții chirurgicale care pot veni prea târziu. Sistemul medical actual nu dispune de suficiente specialiști sau de unități sanitare acreditate pentru a acoperi nevoile pacienților. Această afecciune, care adesea nu provoacă dureri imediate, poate compromite iremediabil sănătatea adolescenților dacă tratamentul nu este aplicat în momentele optime de intervenție.
Medicul chirurg-ortoped pediatru Gheorghe Ciobanu, care activează într-o clinică din Slatina, a semnalat un număr alarmant de cazuri urgente. Acesta a explicat că, în doar câteva săptămâni, a consultat mai mulți copii care necesită intervenții de specialitate, menționând că într-o singură zi a avut patru cazuri de scolioză. Problema este agravată de faptul că tratamentul medicamentos nu există, iar kinetoterapia necesară este greu de accesat prin sistemul public.
Accesul la kinetoterapie prin Casa de Asigurări de Sănătate este extrem de limitat, oferind doar câte 10 ședințe de două ori pe an. Gheorghe Ciobanu subliniază că pacienții ar avea nevoie de cel puțin două ședințe pe săptămână, pe perioade lungi, pentru a obține rezultate vizibile pe radiografie. Deoarece ședințele private costă între 50 și 100 de lei, multe familie nu își permit tratamentul necesar pentru a menține afecțiunea sub control.
Situația este extrem de dificilă pentru familiile care trăiesc în zone rurale, precum cazul unei pensionare din Radomirești. Aceasta îngrijește două nepoate cu scolioză, dintre care una are 14 ani și are nevoie de operație urgentă. Un medic de la București i-a comunicat că intervenția poate avea loc abia în 2027, moment în care starea fetei ar fi deja prea avansată pentru a mai putea fi salvată eficient.
Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, confirmă că listele de așteptare sunt foarte mari la nivel național. El avertizează că scolioza afectează calitatea vieții și speranța de viață a pacienților, aducând și probleme de discriminare socială. Lipsa de unități medicale care să investească în acreditarea pentru programul național de scolioză reprezintă un obstacol major în gestionarea acestor cazuri.
În România, gestionarea afecțiunilor cronice și a programelor de recuperare depinde de resursele alocate prin Casa de Asigurări de Sănătate. Deși există posibilitatea tratării în străinătate pentru cazurile unde întârzierea pune în pericol sănătatea, procesul de decontare este extrem de birocratic. Lipsa de personal calificat și a infrastructurii medicale adecvate rămâne principala barieră în abordarea corectă a acestor boli de coloană la copii.