Satul Geamăna a fost practic șters de pe harta României în urmă cu aproape 45 de ani, fiind acoperit complet de un lac de decantare. Această localitate din vale a fost evacuată în anul 1978 pentru a permite crearea unui iaz destinat deșeurilor reziduale. În prezent, în zona respectivă nu mai există nimic în afară de nămol și apă toxică, singurul reper vizibil fiind doar turla bisericii locale care iese deasupra apelor contaminate.
Procesul de evacuare a început în 1978, când viețile a peste 1.000 de persoane au fost schimbate definitiv. Locuitorii din Geamăna au fost însoțiți sau alungați din locurile lor natale sub promisiunea unor câștiguri financiare mari și a unor noi terenuri. Totuși, distanța de câțiva kilometri anunțată inițial față de mină s-a transformat în sute de kilometri, iar oamenii au fost obligați să își părăsească casele și întreaga viață construită acolo.
Sătenii nu au beneficiat de sumele de bani promise la acea vreme, sau, dacă au primit ceva, cantitățile au fost mult sub așteptările lor. În prezent, în vale mai locuiesc doar aproximativ 20 de oameni, care trăiesc lângă acest spațiu de decantare format din deșeurile de la mina Roșia Poieni. Lacul format din nămol se extinde anual cu aproximativ un metru, înghițind tot ce se află în cale.
Sub apele de culoare roșie și albastră se află sute de gospodării, școli, grădini și chiar cimitere, toate acoperite de deșeuri toxice. Inundația de apă contaminată a afectat întreaga localitate, de la cele mai joase zone până la cele mai înalte culmi ale zonei. Singurul element care reușește să rămână la suprafață, ieșind printre nămol și mâl, este partea superioară a bisericii, care era anterior locul de întâlnire al comunității.
Activitatea minieră de la Roșia Poieni este responsabilă pentru acest peisaj, fiind o mină de cupru exploatată la suprafață. Această unitate de extracție deține cel mai mare zăcământ de cupru și aur din România, rezervele sale reprezentând 65% din cantitatea totală de cupru a întregii țări. Lacul de decantare de la Geamăna servește drept depozit pentru resturile rezultate din procesul de exploatare a acestor resurse minerale.
Exploatarea minieră la suprafață este o metodă prin care se extrag mineralele de la adâncimi variate, lăsând în urmă zone vaste afectate de procesul de decantare. În România, astfel de exploatări sunt esențiale pentru economia națională datorită rezervelor mari, însă ele implică gestionarea riguroasă a deșeurilor pentru a evita transformarea unor localități în zone de depozitare a nămolului toxic.