România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește problema supraaglomerării locuințelor în rândul tinerilor. Datele furnizate de Eurostat arată că 60,4% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani locuiesc în spații supraaglomerate. Această cifră este semnificativ mai mare decât media înregistrată la nivelul întregii Uniuni Europene, care a fost de 26,9% pentru această categorie de vârstă.
În clasamentul european, România este urmată de Letonia, unde rata de supraaglomerare pentru tineri este de 54,9%, și de Bulgaria, care înregistrează un procent de 52,8%. La polul opus al acestui indicator se situează state precum Cipru, care are o rată de doar 3,5%, urmat de Irlanda cu 7,4% și Malta cu 7,7%. Diferențele dintre statele membre sunt extrem de pronunțate în ceea ce privește accesul la spații locative adecvate.
O caracteristică marcată în cazul României este discrepanța dintre situația tinerilor și cea a restului populației. În timp ce 60,4% dintre tineri trăiesc în condiții de supraaglomerare, pentru întreaga populație acest procent este de 40,4%. România, alături de Bulgaria și Grecia, reprezintă singurele state membre unde această diferență între tineri și populația totală depășește pragul de 20 de puncte procentuale, evidențiind o vulnerabilitate specifică.
Metodologia Eurostat pentru definirea unei locuințe supraaglomerate nu se bazează doar pe numărul de locuitori, ci și pe numărul de camere disponibile. O gospodărie este considerată supraaglomerată dacă nu are cel puțin o cameră pentru întreaga familie, câte o cameră pentru fiecare cuplu și câte o cameră pentru fiecare persoană singură de peste 18 ani. Sunt incluse criterii specifice și pentru adolescenți și copii, pentru a asigura un calcul corect al spațiului necesar.
Analiza datelor europene indică faptul că riscul de supraaglomerare scade pe măsură ce persoanele înaintrează în vârstă. În anul 2025, rata a fost de 30,1% pentru cei cu vârste între 15 și 19 ani, scăzând la 28,7% pentru grupa de vârstă 20-24 de ani. Pentru categoria de vârstă între 25 și 29 de ani, indicatorul a ajuns la 21,8%, ceea ce sugerează o îmbunătățire a condițiilor de locuire pe măsură ce tinerii părăsesc etapa de început a maturității.
Problematica locuințelor și a condițiilor de trai este un subiect constant în cadrul politicii sociale europene. Monitorizarea acestor indicatori de la Eurostat ajută la identificarea nevoilor de intervenție în statele membre, în contextul în care accesul la locuințe adecvate influențează direct stabilitatea socială și dezvoltarea economică a întregii regiuni europene.