România se poziționează pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul tinerilor care locuiesc în locuințe supraaglomerate. Conform datelor furnizate de Eurostat pentru anul 2025, peste 60% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani din țara noastră trăiesc în astfel de condiții. Această cifră depășește semnificativ media de 27% înregistrată la nivelul întregului continent european.
Analiza detaliată a indicatorilor Eurostat relevă faptul că România are o rată de supraaglomerare de 60,4% în rândul tinerilor. Această situație este urmată de Letonia, unde procentul este de 54,9%, și de Bulgaria, care înregistrează o valoare de 52,8%. În cel mai bun caz din Uniunea Europeană, ratele cele mai mici au fost observate în Cipru, cu 3,5%, urmat de Irlanda, cu 7,4%, și Malta, cu 7,7%.
La nivelul întregii populații din Uniunea Europeană, aproximativ 26,9% dintre tinerii de vârstă între 15 și 29 de ani locuiau în gospodării supraaglomerate în 2025. Există o diferență clară între această categorie și restul societății, rata de supraaglomerare în rândul tinerilor fiind cu 10,1 puncte procentuale peste cea înregistrată la nivelul întregii populații, care a fost de 16,8%.
Statistica indică faptul că riscul de supraaglomerare scade pe măsură ce tinerii în avansază în vârstă. Pentru persoanele cu vârste între 15 și 19 ani, rata este de 30,1%, în timp ce pentru grupa de vârstă 20-24 de ani, aceasta scade la 28,7%. În cazul celor cu vârste între 25 și 29 de ani, nivelul de supraaglomerare este de 21,8%, ceea ce arată o tendință de scădere a acestui fenomen.
În România, decalajul dintre tineri și restul populației este unul dintre cele mai mari din Europa. Diferența dintre rata de supraaglomerare a tinerilor (60,4%) și cea a populației totale (40,4%) este de 20 de puncte procentuale. Alte două țări care prezintă un decalaj similar de cel puțin 20 de puncte procentuale sunt Bulgaria, cu 52,8% la tineri față de 32,5% la populația totală, și Grecia, cu 48,4% față de 28,3%.
Aceste date privind condițiile de locuire reflectă disparitățile socio-economice din cadrul Uniunii Europene. Monitorizarea acestor indicatori de la nivelul Eurostat permite identificarea regiunilor unde accesul la locuințe adecvate pentru generația tânără reprezintă o provocare majoră. Situația din România, comparativ cu media europeană de 26,9%, evidențiază o presiune sporită asupra resurselor de locuire pentru segmentul de vârstă 15-29 de ani.