Reglementările privind creșterea animalelor în gospodării sunt stabilite prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 119/2014, modificat prin Ordinul nr. 562/2023. Această legislație fixează condițiile de întreținere în funcție de tipul gospodăriei și de zona de amplasare, fie că este vorba de zone intravilane sau extravilane, orașe sau sate. Nerespectarea acestor norme poate atrage sancțiuni financiare semnificative pentru proprietari.
În zonele urbane, situația este mult mai restrictivă decât la sate, deoarece primăriile pot adopta reguli suplimentare prin hotărâri ale consiliului local. În multe orașe, creșterea animalelor mari de fermă, precum vaci, porci, oi, capre sau cai, este interzisă complet în zonele rezidențiale pentru a evita zgomotul și mirosurile. Chiar și acolo unde nu există interdicții, densitatea locuințelor face dificilă respectarea distanțelor obligatorii față de vecini.
La sate, numărul maxim de animale depinde de racordarea la rețelele de apă și canalizare. Pentru gospodăriile fără racordare, limita este de maximum 6 animale mari sau 10 păsări. În cazul celor racordate la rețelele publice, limitele sunt mai permisive, permițând de exemplu până la 10 animale mijlocii, precum oi sau capre. Totuși, și în zonele rurale, autoritățile locale pot impune restricții mai stricte decât cele naționale.
Condițiile de amplasare impun ca adăposturile, grajdurile sau cotețele să fie situate la o distanță de minimum 10 metri de cea mai apropiată locuință învecinată. Proprietarii trebuie să asigure biosecuritatea și să nu evacueze dejecțiile în șanțuri, canale sau ape. De asemenea, este obligatorie supravegherea sanitar-veterinară, înscrierea animalelor în registrele oficiale și notificarea medicului veterinar în caz de îmbolnăviri sau mortalitate neobișnuită.
Bunăstarea animalelor este reglementată prin Legea nr. 205/2004, care obligă proprietarii să ofere hrană, apă și adăpost protejat împotriva condițiilor meteo. Nerespectarea acestor norme de îngrijire poate atrage amenzi contravenționale între 3.000 și 12.000 de lei. Pentru faptele mai grave, precum cruzimea sau abandonul, sancțiunile pot include închisoare sau interdicția de a mai deține animale pentru o perioadă de la unu la cinci ani.
Controlul acestor activități este efectuat de agenții ANSVSA sau de polițiștii autorizați, care verifică respectarea normelor de igienă și protecție. În perioadele cu riscuri epidemiologice, precum gripa aviară, pot fi aplicate măsuri sanitar-veterinare temporare suplimentare. Aceste reglementări vizează menținerea sănătății publice și prevenirea poluării mediului în zonele cu densitate mare de locuire sau în zonele rurale cu infrastructură limitată.