Regulile care stabilesc când o datorie devine prescrisă depind direct de natura obligației în cauză. Avocatul Bogdan Buneci explică faptul că prescripția intervine atunci când creditorul nu își exercită dreptul în termenul prevăzut de lege, ceea ce duce la stingerea dreptului material la acțiune. Conform prevederilor din Codul civil, dacă acest drept nu este utilizat în intervalul legal, creditorul pierde posibilitatea de a recurge la instanță pentru a obține executarea obligației prin constrângere.
În mod general, termenul de prescripție este de trei ani, conform art. 2.517 din Codul civil. Totuși, legea prevede și alte intervale specifice, precum termene de zece ani, doi ani sau un an, aplicabile în funcție de tipul dreptului sau al obligației respective. Calculul acestui termen începe, de regulă, din momentul în care obligația devine exigibilă, având în vedere data la care titularul dreptului a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea acestuia.
Datoriile către stat sunt supuse unor reguli speciale, diferite de termenul general de trei ani. Potrivit art. 110 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie în cinci ani. Aceste reguli vizează impozitele, taxele, contribuțiile și alte creanțe bugetare. Autoritățile fiscale pot efectua verificări și pot stabili obligații în limitele acestui termen legal de cinci ani.
În cazul amenzilor contravenționale, regulile sunt reglementate de OG nr. 2/2001. Aplicarea amenzii se prescrie, de regulă, în termen de șase luni de la data săvârșirii faptei. Totodată, executarea sancțiunii se prescrie dacă procesul-verbal nu este comunicat contravenientului în cel mult două luni de la aplicare. Dacă amenda este comunicată în termen, recuperarea sumei prin executare silită urmează regulile Codului de procedură fiscală, cu un termen de cinci ani.
Prescripția poate fi întreruptă prin diverse demersuri, precum plata unei părți din suma datorată sau recunoașterea datoriei de către debitor. De asemenea, introducerea unei cereri de chemare în judecată sau înscrierea creanței la masa credală în caz de insolvență pot avea acest efect. În situațiile în care prescripția este suspendată, calculul se reia după încetarea cauzei, luând în considerare și perioada care a curs înainte de suspendare.
În sistemul juridic român, Codul civil și Codul de procedură fiscală constituie pilonii care reglementează modul în care se gestionează obligațiile financiare și fiscale. Aceste norme asigură un echilibru între dreptul creditorului de a recupera sumele datorate și necesitatea de a pune un capăt unor creanțe care nu mai sunt exercitate activ de către titularii lor în termenele stabilite de lege.