Un raport recent al GREVIO, Grupul de Experți privind acțiunile împotriva violenței împotriva femeilor și a violenței domestice din cadrul Consiliului Europei, semnalează probleme grave în România. Documentul indică faptul că, deși legislația a evoluat, inclusiv prin adoptarea Legii împotriva Femicidului, rezultatele în protecția femeilor rămân nesatisfăcătoare. Instituțiile nu reușesc să aplice eficient normele existente, iar atitudinile patriarhale și stereotipurile de gen modelează practica oficială, minimizând formele de violență care nu sunt fizice.
Problema principală identificată este încălcarea masivă a ordinelor de protecție emise de instanțe. Între anii 2022 și 2024, numărul încălcărilor acestor ordine a crescut cu 30%, în timp ce autoritățile nu intervin la timp pentru a preveni tragediile. Senatoarea Victoria Stoiciu a subliniat că nicio victimă de femicid din anul trecut nu a beneficiat de monitorizare electronică, deși multe aveau deja un ordin de protecție. Ea a precizat că doar monitorizarea electronică permite poliției o intervenție rapidă, deoarece un ordin de protecție pe hârtie nu poate opri fizic un agresor.
Raportul critică și modul în care statul înțelege fenomenul, limitându-se la conceptul de violență domestică, ignorând violența împotriva femeilor. Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) nu acoperă probleme precum hărțuirea sexuală, căsătoriile forțate, mutilarea genitală, sterilizarea sau avortul forțate, precum și violența digitală. În plus, instituțiile de justiție și parchetul refuză să colecteze statistici detaliate care să țină cont de sexul victimei, ceea ce împiedică o evaluare corectă a magnitudinii problemelor.
Consiliul Europei cere României implementarea unor măsuri urgente, inclusiv finanțarea adecvată a organizațiilor neguvernamentale, care primesc în prezent doar sume simbolice de la stat. Este necesară formarea continuă a personalului din poliție, justiție și sănătate pentru a înțelege complexitatea violenței. De asemenea, raportul menționează necesitatea unor programe serioase pentru agresori, în contextul în care în țară există doar 15 centre mici de consiliere, unde între 2022 și 2024 au participat doar 238 de agresori.
Un alt punct critic vizează accesul victimelor la adăposturile de stat, care este în prezent condiționat de o birocrație excesivă. Femeile care fug din casele în care sunt maltratate nu au posibilitatea de a deține documente de identitate sau dovezi scrise ale violenței necesare pentru intrare. Totodată, instanțele sunt criticate pentru modul în care gestionează custodia, încurajând custodia comună și solicitând dovezi de rău direct asupra copilului pentru a limita drepturile părintești, ignorând adesea violența exercitată asupra mamei.
Monitorizarea aplicării Convenției de la Istanbul reprezintă un proces de evaluare externă prin care Consiliul Europei verifică dacă statele membre respectă standardele de protecție a drepturilor femeilor. Acest mecanism de control este esențial pentru identificarea lacunelor legislative și a dificultăților de implementare la nivel național. În România, acest proces evidențiază discrepanța dintre numărul mare de legi adoptate și capacitatea reală a sistemului de a oferi siguranță concretă victimelor.