Angajații companiei IAR Ghimbav au organizat un protest pentru a exprima nemulțumirea față de condițiile de muncă și de gestionare a resurselor din cadrul societății. Evenimentul a reunit toți salariații companiei, conform informațiilor furnizate de Blocul Național Sindical. Aceștia protestează împotriva deciziilor care au dus la o discrepanță majoră între remunerările conducerii și cele ale forței de muncă din cadrul întregii structuri industriale.
Principala nemulțumire a sindicaliștilor vizează creșterea masivă a indemnizațiilor acordate membrilor Consiliului de Administrație din IAR SA. În urma unor decizii luate de Ministrul Economiei, Irineu Darău, în doar trei luni, plata pentru directori a suferit o modificare drastică. Societatea a trecut de la plata a 3 salarii pentru directorii general și executivi, la plata a 9 salarii pentru directori general, executivi și membrii Consiliului de Administrație.
În același timp, angajații denunță blocarea indexării salariilor lor cu rata inflației, deși această măsură fusese negociată anterior, în luna iunie 2026. Această creștere salarială pentru muncitori a fost însă blocată de Guvernul României. Pe lângă această problemă, sindicatul semnalează faptul că anumite drepturi salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă sunt acordate cu întârziere, din cauza unor acte normative aprobate de Guvern care nu corespund cu realitatea.
Președintele sindicatului ICA, afiliat la Blocul Național Sindical, Suba Arpad, a declarat că situația în care se află societatea și salariații este una neplăcută și delicată. Acesta a subliniat că există preocupări legitime privind perspectivele de evoluție, având în vedere că încărcarea cu manoperă a societății este de sub 20%. Suba Arpad a menționat că acest lucru se întâmplă în contextul în care România cheltuiește 16,8 miliarde de euro pentru înarmare, inclusiv pentru achiziția de elicoptere militare.
Conflictul de la IAR Ghimbav reflectă o tensiune profundă între managementul de vârf și forța de muncă, într-un moment în care bugetele de apărare sunt prioritizate la nivel național. Discrepanța dintre creșterea costurilor administrative și stagnarea veniturilor angajaților de rând pune sub semnul întrebării echilibrul financiar și social al companiei în perioada actuală de transformare economică.
Aceste demonstrații de protest în sectorul industrial sunt adesea rezultatul unor decizii administrative care afectează direct puterea de cumpărare a muncitorilor. În România, negocierea contractelor colective de muncă și indexarea acestora cu inflația rămân subiecte sensibile, care pot declanșa acțiuni de protest atunci când deciziile guvernamentale sau ale conducerilor de companie nu sunt percepute ca fiind echitabile de către angajați.