România înregistrează în anul 2025 cel mai scăzut număr de nașteri din ultimul secol, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INS). Aproximativ 145.700 de copii au fost înregistrați la naștere, ceea ce reprezintă o scădere de peste 11.500 de cazuri față de anul 2024. Această cifră este de peste două ori mai mică decât cea raportată în 1990, când în țară se nășteau aproape 315.000 de copii.
Rata natalității a coborât la 6,7 nașteri la 1.000 de locuitori, o scădere semnificativă față de nivelul de 9,4 din anul 2016. Declinul demografic este accentuat de un spor natural negativ, deoarece în 2025 au murit cu aproape 94.000 de persoane mai multe decât s-au născut. Conform datelor provizorii publicate de INS, această tendică negativă a continuat și în anul 2026, afectând structura populației.
Mulți cetățeni atribuie scăderea natalității izolării familiei moderne, care a trecut de la modelul extins la unul de tip „insulă”. Părinții se confruntă cu lipsa sprijinului bunicilor și al comunității, fiind nevoiți să gestioneze singuri totul, de la îngrijirea zilnică a copilului până la asigurarea veniturilor. Această situație creează o presiune imensă asupra ambelor părți, mama fiind epuizată de grija copilului, iar tatăl fiind solicitat constant la serviciu.
Costurile ridicate pentru creșterea unui copil reprezintă un alt factor determinant în decizia tinerilor de a nu avea copii. Investițiile inițiale în accesorii precum cărucioare, scaune auto sau pătuțuri, alate la cheltuielile pentru grădinițe care pot ajunge la 450 de euro, sunt percepute ca fiind prohibitive. În plus, presiunea socială și consumerismul impun standarde ridicate pentru educație, activități extracurriculare și haine de brand, transformând creșterea copilului într-un proces extrem de costisitor.
În contrast cu tendința generală, în anumite comunități religioase, precum cele penticostale, familiile numeroase rămân o tradiție susținută de sprijinul reciproc. Membrii acestor comunități consideră familia numeroasă o binecuvântare și beneficiază de ajutor financiar și social din partea grupului. În aceste cercuri, valorile religioase și încrederea în viitor reduc temerile legate de responsabilitățile pe care le presupune întemeierea unei familii, oferind un model diferit de organizare socială.
Istoricul demografiei românești este marcat de politicile drastice de creștere a populației din perioada comunistă. Prin Decretul nr. 770 din 1966, regimul a interzis avortul, fapt ce a dus la apariția orfelinatelor supraaglomerate și la numeroase tragedii medicale. Deși populația a crescut până în 1990, măsurile forțate nu au stabilit o bază sustenabilă, România intrând ulterior într-un declin demografic profund influențat de migrație și schimbări economice.