Doru Căstăian, un profesor cu o activitate diversificată în domeniul educației, a declarat că refuză să se lase cucerit de sentimentele de resentiment care încep să afecteze cadrele didactice. Acesta lucrează în prezent la Liceul de Arte „D. Cuclin” din Galați, fiind totodată profesor asociat la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie. De asemenea, își desfășoară activitatea ca metodist la Casa Corpului Didactic, fiind recunoscut și printre laureații MERITO.
În ciuda activității sale profesionale, Doru Căstăian subliniază că nu trăiește într-un lux, menționând că locuiește într-un spațiu de aproximativ 50 de metri pătrați. El precizează că orice problemă financiară neprevăzută, precum o defecțiune la mașină, îi afectează stabilitatea economică. Totuși, acesta menționează că încearcă să își facă treaba cât mai bine și să fie consistent în fiecare oră de predare, fără a lăsa dificultățile personale să îi afecteze rolul de educator.
Metoda sa de predare este inspirată din tradițiile japoneze, aplicând conceptul de ceremonie a ceaiului în procesul de învățământ. Doru Căstăian explică faptul că dorește ca fiecare oră de curs să fie un eveniment unic și semnificativ pentru elevi. Obiectivul său principal este ca elevii să plece din sala de clasă într-o stare diferită față de cea în care au intrat, prin conștientizarea momentului și a interacțiunii care are loc în acel moment specific.
Profesorul a criticat reacțiile vindicative și comentariile toxice apărute în urma recentului protest organizat de elevi. El consideră că reacția elevilor a fost una rațională și de bun-simț, deoarece aceștia au protestat fără a perturba procesul de învățământ. Doru Căstăian avertizează că un profesor nu trebuie să devină niciodată un „ghem de otravă”, definind resentimentul ca pe o formă de ruminație și o toxicitate permanentă care afectează ceilalți.
Dezamăgirea sa este direcționată și către modul în care guvernanții gestionează sistemul de învățământ românesc. El menționează că măsurile luate de autorități umilesc cadrele didactice și ignoră nevoile reale ale elevilor, contribuind la o ostilitate crescută în societate. Această atmosferă de conflict se reflectă direct în mediul școlar, afectând relația dintre elevi, profesori și restul comunității, într-un context de presiune socială tot mai mare.
Sistemul de învățământ din România traversează perioade de transformare și presiune, fiind adesea subiectul unor decizii administrative care generează dezbateri în spațiul public. În acest context, cadrele didactice se confruntă nu doar cu provocări pedagogice, ci și cu dificultăți legate de stabilitatea financiară și de climatul social din școli. Evoluția acestor dinamici influențează direct modul în care profesorii aleg să își exerseze vocația în fața provocărilor actuale.