Tragedia din Vâlcea, în care o tânără a fost găsită fără suflare într-o valiză, a generat noi dezbateri privind măsurile de protecție și educație. Psihologul Radu Leca a analizat acest caz extrem, subliniind că un astfel de final letal nu este un accident sau o simplă ceartă care a scăpat de sub control. Specialistul avertizează că tiparul descris este unul de violență domestică cu escaladare, unde agresorul testează limitele înainte de a trece la acte de o gravitate extremă.
Conform expertizei oferite de Radu Leca, primul semn al abuzului poate fi o singură lovitură, pe care el o numește un test pentru a vedea cât poate merge agresorul fără consecințe. Specialistul explică faptul că violența nu dispare, ci se amplifică statistic și predictibil prin diverse faze. Unul dintre cele mai periculoase momente este faza de „luna de miere”, deoarece aceasta creează o falsă senzație de stabilitate, determinând victima să rămână în relația toxică.
Un alt punct critic identificat de psiholog este momentul în care femeia decide să plece din relație. Separarea reprezintă vârful riscului de omucidere, motiv pentru care plecarea nu trebuie făcută prin improvizare, ci trebuie planificată cu sprijin extern și resurse pregătite. Radu Leca subliniază că iertarea repetată după episoadele de agresivitate nu ajută la vindecarea partenerului, ci îl antrenează să știe exact cât trebuie să se scuze pentru a menține controlul asupra victimei.
Pentru siguranța femeilor, specialistul recomandă cunoașterea resurselor de urgență, precum linia 112 sau obținerea unui ordin de protecție provizoriu prin intermediul IPJ. El menționează că în România violența domestică este infracțiune, nu un simplu scandal de familie, și recomandă intervenția juridică timpurie. De asemenea, subliniază că frica resimțită de victimă este o informație vitală care nu necesită dovezi suplimentare pentru a justifica decizia de a pleca.
Radu Leca precizează că terapia de cuplu nu este o soluție potrivită în cazurile de abuz, deoarece implică o egalitate de putere care nu există în astfel de relații. În loc de consiliere comună, se recomandă separarea, siguranța și terapia individuală pentru victimă, cu scopul de a reconstrui realitatea și de a ieși din trauma bonding. Schimbarea agresorului este considerată dificilă, deoarece recidiva este mare și necesită consecințe legale reale pentru a avea efect.
În România, femeile care suferă abuzuri ajung de cele mai multe ori la specialiști foarte târziu, după ani de suferință, adesea sub alte etichete medicale precum depresia sau atacurile de panică. Multe victime nu caută ajutorul psihologic decât după ce au reușit deja să plece din mediul periculos, utilizând terapia pentru recuperare și reconstrucție personală, nu pentru a salva relația cu agresorul.