Actrița și regizoarea Lia Bugnar a luat partea regizorului Felix Alexa în urma deciziei Teatrului Național București de a-l angaja în cadrul instituției. Această mișcare a generat o controversă majoră, regizorul fiind vizat în trecut de acuzații legate de hărțuire sexuală și abuz. Lia Bugnar a criticat reacțiile violente ale publicului, comparându-le cu comportamentul unei haite care emite sentințe înainte de orice proces legal.
Regizoarea a subliniat că nu se teme de Felix Alexa, ci de presiunea exercitată de spectatori, pe care îi numește „spectatori justițiari”. Ea a argumentat că în societatea actuală oamenii acționează sub influența frustrării și a singurătății, formând grupuri care condamnă fără nuanțe. Lia Bugnar a menționat că, deși spectacolele sale sunt de natură feministă, nu poate accepta execuția publică a unui om fără dovezi juridice clare.
În ceea ce privește natura relațiilor menționate în trecut, Lia Bugnar a oferit o perspectivă asupra dinamicii dintre studenți și profesori. Ea a declarat că, în momentul în care o persoană majoră intră într-o relație cu un profesor, vina este parțial și a acelei persoane. Regizoarea a menționat că a fost și ea îndrăgostită de profesori în timpul facultății, dar a ales să nu urmeze acele căi.
Lia Bugnar a adus la lume și detalii despre lipsa unor acțiuni oficiale împotriva regizorului după patru ani de la acuzații. Ea a sublipsit faptul că nu există nicio plângere la poliție sau nicio dovadă legală concretă împotriva lui Felix Alexa. Artista s-a întrebat dacă o astfel de condamnare socială ar reprezenta o formă de dreptate sau dacă transformă acuzațiile verbale într-o armă periculoasă.
Un alt punct ridicat de regizoare vizează comportamentul uneia dintre femeile care l-au reclamat pe Felix Alexa. Lia Bugnar a menționat că una dintre acestea îi scria numeroase mesaje de afecțiune și poezii, ceea ce ar putea schimba percepția asupra teroarei descrise. Ea a susținut că situațiile trebuie analizate cu nuanțe, deoarece relațiile pot deveni complicate și interpretările pot fi subiective.
În spațiul cultural românesc, deciziile de management ale instituțiilor precum Teatrul Național București sunt adesea supuse unui control social riguros. Angajările care implică persoane cu un istoric controversat de acuzații de abuz generează dezbateri aprinse între necesitatea eticii profesionale și respectarea dreptului la apărare. Aceste controverse reflectă tensiunea dintre normele de conduită din mediul artistic și procedurile juridice standardizate.