România prezintă o structură socială marcată de disparități economice semnificative, manifestate printr-o adevărată „hartă” a sărăciei. În timp ce anumite zone beneficiază de o dezvoltare accelerată, alte regiuni rămân blocate în condiții de trai precare. Sociologul Ciprian Iftimoaei explică faptul că locul de rezidență, nivelul de educație și accesul la locuri de muncă bine plătite determină în mod decisiv calitatea vieții pentru cetățenii români.
Monitorizarea sistematică a nivelului de trai a început în anul 2007, odată cu adaptarea statisticii sociale la metodologiile Eurostat. De la acea dată, prin organizarea anchetelor privind calitatea vieții, indicatorii arată o evoluție mixtă. Dacă în 2007 aproximativ unul din patru români se afla sub pragul de sărăcie, cifra actuală a scăzut la aproximativ 20%. Aceasta înseamnă că, în prezent, unul din cinci români trăiește încă într-o stare de sărăcie sau de trai precar.
Există o separare clară între realitățile economice ale țării, existând practic o „altă Românie” în regiunea București-Ilfov. În această zonă, sărăcia este considerată insignifiantă, deoarece salariul mediu net pe economie depășește pragul de 7.000 de lei, iar regiunea concentrează majoritatea investițiilor străine directe. În contrast, regiunile Nord-Est și Sud-Vest-Oltenia sunt identificate ca fiind cele mai afectate de sărăcie, prezentând cele mai scăzute niveluri de trai din întreaga țară.
Problema sărăciei nu se limitează doar la lipsa resurselor financiare, ci include și accesul inegal la educație și pregătire profesională. Copiii sunt considerați categoria cea mai vulnerabilă, deoarece au nevoi mult mai complexe, precum educația și dezvoltarea personală. De asemenea, tinerii care nu reușesc să urmeze o formă de pregătire sau să se angajeze sunt expuși riscurilor. Nivelul de educație rămâne un factor critic pentru accesarea unor locuri de muncă bine plătite.
Sărăcia este mai frecventă în mediul rural și în orașele monoindustriale care se bazează pe servicii cu valoare economică redusă, precum comerțul. O altă categorie de risc este reprezentată de femeile singure din mediul rural, care se confruntă cu dificultăți financiare suprapuse peste izolarea socială. Aceste femei trăiesc, în medie, cu șapte ani mai mult decât bărbații, dar se confruntă cu o problemă majoră de singurătate, conform observațiilor sociologului.
Analiza indicatorilor sociali relevă faptul că progresul economic general nu a reușit să elimine decalajele dintre regiuni și categorii sociale. Deși indicatorii de calitate a vieții au arătat îmbunătățiri față de perioada de început a monitorizării în 2007, disparitățile dintre mediul urban și cel rural persistă. Această fragmentare socială rămâne o provocare majoră pentru echilibrul economic al întregii țări pe termen lung.