În România, numărul divorțurilor înregistrate în anul 2024 a ajuns la 20.692 de cazuri, o cifră cu peste două mii de unități mai mică față de anul precedent. Deși rata de divorț a scăzut sub pragul de un divorț la o mie de locuitori, datele furnizate de Institutul Național de Statistică relevă o tendință îngrijorătoare. Cele mai multe despărțiri nu apar în rândul cuplurilor tinere, ci la persoanele care au trăit împreună perioade îndelungate.
Analiza datelor arată că 5.779 de căsnicii s-au desfăcut în anul trecut după ce au avut o relație de cel puțin douăzeci de ani. Vârsta medie la momentul divorțului a cunoscut o creștere, ajungând la 44,9 ani pentru bărbați și 41,4 ani pentru femei. Un aspect semnificativ este faptul că, începând cu vârsta de 50 de ani, numărul bărbaților care aleg să divorțeze este clar mai mare decât cel al femeilor.
Din perspectivă psihologică, acest fenomen este explicat prin nevoia de confirmare a identității și a atractivității, care apare adesea odată cu schimbările fizice de la vârsta de 50 de ani. Bărbații tind să caute această reasigurare prin performanță sau posesiuni, deoarece nu au întotdeauna vocabularul necesar pentru a cere susținere verbală. Această căutare de validare are loc adesea în exteriorul relației, deoarece partenerul actual este perceput ca fiind cineva care cunoaște prea multe detalii despre trecutul lor.
Un alt factor determinant este procesul de „alunecare” către infidelitate, descris prin conceptul de inversare a arhitecturii relaționale. Într-un cuplu sănătos, există ferestre prin care partenerii comunică și ziduri care îi protejează de mediul extern. Infidelitatea începe atunci când se ridică un zid între parteneri și se deschide o fereastră către o persoană din exterior, adesea sub masca unei simple prietenii, proces care poate dura mult timp.
Comunicarea deficitară și rutina sunt elemente care contribuie la distanțarea cuplurilor, transformând partenerii în persoane care nu mai actualizează imaginea pe care o au despre celălalt. Cercetătorul Andrew Christensen a documentat dinamica dintre cerere și retragere, observând că bărbații sunt statistic mai predispuși să se retragă atunci când partenerul caută apropiere. Această dinamică duce la o nemulțumire sistemică în cadrul relației de cuplu.
În România, evoluția indicatorilor sociali este monitorizată constant de instituțiile oficiale pentru a înțelege schimbările în structura familiei. Institutul Național de Statistică (INS) centralizează aceste date demografice, oferind un cadru factual asupra ratei de căsătorie și divorț din țară. Aceste cifre permit analizarea tendințelor de mediu social și a modului în care stabilitatea căsniciilor se modifică pe parcursul deceniilor în societatea românească.