O mare parte dintre angajații din România se confruntă cu fenomenul de burnout, depășind nivelul înregistrat la nivelul Uniunii Europene. Conform datelor centralizate, presiunea timpului și volumul mare de sarcini au transformat oboseala cronică într-o realitate cotidiană pentru mulți lucrători. Această situație este agravată de faptul că mulți profesioniști aleg să își ascundă suferința de către superiori, din cauza temerilor legate de consecințele profesionale.
Studiul Occupational Health Solution Pulse 2025 indică faptul că 45% dintre angajații din România se confruntă cu burnout, o cifră mai mare decât media de 37% de la nivelul Uniunii Europene. Analiza relevă că 40% dintre respondenți identifică presiunea timpului sau supraîncărcarea ca fiind principala problemă. În plus, 24% dintre angajații români menționează că stresul, depresia sau anxietatea sunt factori direct legați de activitatea lor profesională.
Teama de a dezvălui vulnerabilitatea psihologică este un obstacol major în companiile din țară, deoarece mulți consideră că acest lucru le-ar putea bloca evoluția. Raportul arată că 55% dintre angajații români se tem că recunoașterea problemelor ar putea afecta negativ cariera, un procent mai mare decât cel de 48% înregistrat în restul Europei. Această reticență împiedică abordarea timpurie a problemelor de sănătate mentală.
Specialiștii avertizează că persoanele cu performanțe ridicate pot ascunde semnele epuizării pentru o perioadă lungă de timp. Deși somnul și starea emoțională se deteriorează, aceștia continuă să își îndeplinească sarcinile până când apare un punct de cotitură. Simptomele care duc la solicitarea ajutorului includ insomnia, anxietatea, iritabilitatea, oboseala persistentă, dificultățile de concentrare sau diverse simptome fizice, precum atacurile de panică.
Semnalele timpurii de alarmă, precum trezirile nocturne cu gânduri despre muncă sau oboseala care nu trece nici după concediu, sunt adesea ignorate. Un angajat epuizat poate munci mai mult și poate accepta sarcini suplimentare, însă poate prezenta erori și conflicte. Pentru a preveni acest fenomen, managerii trebuie să asigure un volum realist de muncă, priorități clare, autonomie și limite privind disponibilitatea în afara programului de lucru stabilit.
Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul ca pe un fenomen ocupațional asociat cu stresul cronic de la locul de muncă, gestionat insuficient, fără a-l considera un diagnostic medical de sine stătător. Această definiție subliniază importanța mediului de lucru și a modului în care companiile gestionează presiunea asupra angajaților pentru a evita declanșarea epuizării psihice și fizice la nivelul forței de muncă.