Documente ale fostei Securități, care au fost desecretate de către CNSAS, oferă o imagine detaliată asupra disfuncționalităților de la Șantierul Naval Tulcea. Proiectul, aprobat în septembrie 1974 pentru susținerea flotei de pescuit oceanic, trebuia finalizat în 1980. Totuși, arhivele arată că unitatea de producție a fost marcată de o organizare deficitară și de probleme grave de securitate a muncii, în ciuda importanței sale pentru dezvoltarea industrială a epocii.
În martie 1978, șantierul se confrunta cu lipsuri de echipamente de bază necesare construcției navelor maritime. Muncitorii nu dispuneau de suficiente ciocane, rașchete, role de vopsit sau vopseluri pentru activitatea lor cotidiană. Pe lângă lipsa uneltelor, instalația electrică era insuficientă pentru a susține echipamentele puternice, ceea ce genera riscuri de incendiu. Totodată, infrastructura de bază era precară, vestiarele și grupurile sanitare fiind insuficiente pentru numărul de angajați.
Problemele de disciplină au fost semnalate în note informative din octombrie 1978. Documentele indică faptul că unii muncitori consumau alcool și participau la jocuri de noroc în timpul programului de lucru, fără ca maiștii să intervină. Mai mult, s-a constatat că unii angajați erau utilizați pentru a rezolva probleme personale ale șefilor. Această stare de dezorganizare a afectat direct modul în care era gestionată forța de muncă specializată, venită parțial din Galați și Brăila.
Siguranța elevilor care efectuau practică în șantier a fost, de asemenea, un subiect de preocupare pentru Securitate. Într-o notă din februarie 1979, un informator a descris un incident în care arderea unor țevi a produs un fum care a împiedicat vizibilitatea la lucrările de așchiere. Acest fenomen a dus la inhalarea de gaze toxice de către elevi, punându-le în pericol sănătatea. În același timp, la sfârșitul anului 1979, s-au semnalat depozitări defectuoase de materiale și lipsa pazei la fabrica de oxigen.
Chiar și lansarea la apă a navei „Putna” în martie 1980 a fost marcată de dificultăți. Lipsa de implicare a beneficiarului, Întreprinderea de Pescuit Oceanic, a pus în pericol nava și instalațiile portuare implicate în operațiune. Documentele, care provin din dosarul 9963 al ACNSAS, evidențiază contrastul dintre obiectivele de dezvoltare ale regimului și realitatea operațională de la șantier, unde riscurile de accidente și blocarea liniei feriare de aprovizionare erau constante.
Construcția de unități navale în perioada comunistă a reprezentat un pilon central al politicii de dezvoltare industrială a României. Proiectele de mare amploare, precum cel de la Tulcea, erau menite să asigure independența economică prin expansiunea flotei de pescuit. Totuși, aceste investiții de stat erau adesea afectate de managementul deficitar și de lipsa resurselor materiale, aspecte care au fost monitorizate riguros de serviciile de informații de atunci.