Documentele declasificate ale CNSAS dezvăluie o realitate dură în spatele construcției Șantierului Naval Tulcea, proiectat în anii '70 pentru pescuitul oceanic. Deși era considerat un pilon strategic, realitatea de la fața locului a fost una dominată de improvizații, lipsuri de materiale și o indisciplină cronică. Arhivele Securității arată că marile planuri industriale au fost transformate într-un șir continuu de disfuncționalități și pericole majore de accidente.
Proiectul a fost lansat în septembrie 1974, cu scopul de a finaliza unitatea de producție în anul 1980. Inițial, coordonarea era asigurată de Institutul de proiectări de întreprinderi constructoare de mașini București, însă în martie 1975, Ministerul Apărării Naționale a preluat coordonarea prin intermediul unui comandament operativ condus de Gen. Col. Ionel Vasile. Forța de muncă urma să fie transferată de la Galați și Brăila, în timp ce inginerii erau instruiți în Germania Democrată.
În ciuda planurilor ambițioase, la șantier lipseau instrumente de bază precum ciocane, rașchete, role de vopsit sau vopsele. Instalația electrică era insuficientă pentru agregatele puternice, generând riscuri constante de incendiu, iar lipsa vestiarelor și a grupurilor sanitare a completat tabloul deficitar. Muncitorii, în mare parte tineri, erau implicați minim în producție, consumau alcool sau practicau jocuri de noroc în timpul programului, ignorând maștrii care nu aplicau măsuri disciplinare.
Situația era critică și pentru elevii care efectuau practica școlară, fiind lăsați fără supraveghere în hale industriale improprii. Aceștia erau expuși inhalării de gaze toxice și nu dispuneau de echipamente de protecție, în condiții de indiferență totală din partea conducerii. În februarie 1979, notele informative evidențiau chiar faptul că conducerea șantierului declarase deschis că nu mai doresc să vadă niciun picior de elev în incinta unității.
Dezorganizarea a afectat și operațiunile tehnice complexe, precum lansarea navei „Putna” în martie 1980. Această activitate s-a desfășurat cu peripeții, existând momente în care s-a evitat la limită deteriorarea navei sau a instalațiilor portuare. Securitatea monitoriza constant obiectivul prin Serv. 2 – contrainformații economice din I.J. Securitate Tulcea, încercând să identifice orice fapt care ar putea afecta avutul obștesc sau buna desfășurare a investiției.
Construcția unor unități industriale de amploare în perioada comunistă a fost adesea însoțită de o discrepanță între propaganda oficială și realitatea economică. În timp ce autoritățile declarau realizări mărețe, documentele arhivei CNSAS confirmă existența unor pierderi uriașe și a unor procese de lucru defectuoase. Aceste cazuri de management deficitar și lipsă de resurse au reprezentat o problemă sistemică pentru economia națională de atunci.