Documente recuperate de CNSAS arată o situație de colaps în sectorul zootehnic din județul Cluj în anul 1986. Rapoartele întocmite de Serviciul 2 al Securității Cluj, care se ocupa de contrainformații în domeniul economic, descriu o perioadă marcată de deciziile politice ale conducerii de partid. În acea perioadă, fermele de producție se confruntau cu o penurie acută de furaje, cereale și fân, ceea ce a dus la o degradare generalizată a condițiilor de viață atât pentru animale, cât și pentru oameni.
În cadrul cooperativelor agricole de producție, situația era extrem de critică din cauza lipsei de resurse. La C.A.P. Mănăstireni, peste 200 de viței riscau să moară din cauza subnutriției, a frigului și a infecțiilor cu tricofiție, în timp ce animalele erau păstrate în grajduri cu acoperișul spart. La C.A.P. Tureni, stocurile de fân au dispărut complet, iar la C.A.P. Săndulești animalele erau atât de emaciate încât producția de lapte a scăzut sub jumătate de litru pe zi per animal. În alte locații, precum Boju sau Bonț, s-au raportat sacrificări de necesitate din cauza lipsei de hrană.
Criza economică a afectat direct și forța de muncă din sectorul agricol, generând nemulțumiri majore. Până în aprilie 1986, restanțele salariale către muncitorii din sectoarele vegetal și zootehnic din județul Cluj cumulau suma de 50 de milioane de lei, datorate încă din decembrie 1985. Cooperatorii care primeau doar 150 de lei pe lună pentru o muncă epuizantă au exprimat deschis frustrarea față de aceste condiții. În același timp, investițiile planificate pentru construcția de grajduri noi sau maternități în localitățile Turda Nouă sau Unirea au fost complet înghețate.
Cel mai grav incident sanitar a avut loc în noiembrie 1986, la fermele Borșa și Nima, unde a fost raportată o intoxicație cu o substanță neurotoxică. Colonelul Nicolae Ioniță, șeful Securității Județene Cluj, a semnalat că la Borșa 114 bovine au fost sacrificate de urgență, în timp ce alte 40 se aflau în agonie. La Nima, alte 36 de taurine au fost sacrificate în zilele de 2 și 3 noiembrie. În ciuda investigațiilor desfășurate de Securitate și Miliție, carnea animalelor bolnave a fost livrată integral populației prin Întreprinderea de industrializare a cărnii.
Evoluția acestor evenimente reflectă disfuncționalitățile sistemice ale economiei socialiste de la acea vreme. Lipsa fondurilor și managementul deficitar au transformat sectorul zootehnic într-un domeniu de risc major pentru siguranța alimentară. Documentele arată cum deciziile politice au dus la un lanț de evenimente care au început cu lipsa furajelor și au culminat cu distribuirea de produse alimentare periculoase către cetățeni, într-un context de colaps financiar al cooperativelor agricole.
În perioada comunismului, agricultura de tip colectivizat a fost supusă unor planuri de producție rigide, care adesea ignorau realitățile de pe teren. Această structură a dus la o dependență totală de resursele controlate de stat, iar orice eroare de planificare se traducea prin penurii de alimente de bază. În România Socialistă, gestionarea resurselor agricole prin cooperative a fost marcată de o birocrație severă și de o lipsă constantă de investiții în infrastructura de bază.